Iluziile unei adolescente

Introspectii

            A plecat. A plecat fara sa isi ia la revedere. Dar, in fond,  ce imi pasa? O cunosc de o luna de zile si  deja dramatizez existenta mea. Normal ca nu si-a luat la revedere. Cine sunt eu pentru ea ? Un nimeni. M-a acceptat doar pentru ca Jess e cea mai buna prietena a ei. Nici nu stiu de ce ma afecteaza asa tare plecarea ei. E mai liniste acum fara ea, nu ma mai enerveaza nimeni, nu mai imi da dureri de cap, dar imi da insomnii.

         "   - Esti asa un idiot, Thomas! " Stai! Asta este vocea mea! Am spus cu glas tare asta?

         "-  Domnule King, aveti ceva de spus?" se aude o voce batrana si intoxicata de praful de creta. E profesorul meu de matematica. Sunt asa un ghinionist ca trebuie sa stau mai mult la scoala pentru examenele astea! Am o existenta groaznica! Bravo, King, te plangi ca o muiere!

      "-Nu, domnule! Doar gandeam cu voce tare."

       "-Sper ca te gandeai la examen, King!" 

        "-Numai acolo imi e gandul, domnule!"

Da, cum sa nu, numai la asta ma gandesc. Dar are dreptate si el. Nu vreau sa pic examenele asa ca ar fi bine sa ma apuc sa scriu.
******************
            Au fost cele mai groaznice 3 ore din viata mea scurta. Ultimul examen. Am scapat! Dar de ce simt un gust amar? Poate din cauza ei. Nu, Thomas! Trebuie sa uiti de ea asa cum a uitat si ea de tine! Idioata de Kriss! Idioata, idioata, de trei ori idioata! Trebuia sa plece ea fara sa zica nimic! Trebuia sa lase in urma ei numai mister! Specific ei sa dea dureri de cap! Si nici nu m-a cautat din Anglia! Asta arata ca nu i-a pasat niciodata de mine! Dar si eu am noul meu inceput! O sa fac ceea ce imi place in New York si o sa uit de o anumita fata cu ochii mari care m-a parasit ca o lasa! Si nici nu eram impreuna!
          Un nou inceput, Thomas!
*******************
     *Perspectiva Jess *
          Kriss a plecat de o saptamana si Thomas nu face altceva decat sa viseze. Chiar l-a afectat plecarea ei desi nu o cunoaste decat de o luna. Kriss refuza sa vorbeasca despre asta, dar stiu ca asa se apara ea de sentimente: le ignora, le neaga. Sunt prinsa la mijloc intre varul meu preferat si prietena mea cea mai buna. Urasc situatia asta! Si ei sunt asa idioti ca nu face nici unul nici o incercare de a vorbi cu celalalt. Ma bucur ca noi doua continuam sa vorbim la fel de mult si sa fim la fel de apropiate, dar parca cand o vad ( ma rog, o aud)asa trista si pe el plouat atat de rau nu ma pot bucura de inceputul meu cu Matt.
            Matt e genial! E atent, e amuzant, e dulce! E perfect, momentan! Si inca nu m-a sarutat. Ma intreb ce asteapta. Eu cred ca ma place, dar reticenta lui imi da de gandit si tot ce a putut sa zica Kriss a fost sa fac eu primul pas. Ce prostie! Niciodata nu o sa fac asa ceva! Dar daca are dreptate? Poate ar trebui sa incerc. O sa vad cand ne vedem ce o sa simt. Oare ar crede ca sunt prea sufocanta daca as face asta? Off! Atatea probleme! Oare cat e ceasul? Azi aveam o sesiune foto. Ahh! Firar! Am intarziat!
*************************
*Perspectiva Kriss*
         A trecut o saptamana de cand am ajuns in Anglia si am fost doar o data cu mama la Big Ben si cam atat. Nu am starea necesara sa vizitez si aici ploua aproape in fiecare zi. Ce anomalie e asta? Nu am vazut soarele deloc. Si oamenii sunt toti asa seriosi cand trec prin fata blocului meu! Ma deprima mai mult si abia astept sa scap de aici! Imi e atat de dor de Jess! Si mai grav, imi este mult mai dor de Thomas! Nu inteleg de ce? El e ultima persoana pe care am cunoscut-o si ii simt lipsa mai mult decat restul. La Raul nu ma gandesc decat cu dispret! Ma urasc pe mine ca am putut sa il iubesc si ca nu pot sa il urasc desi as vrea asta. Cand ma gandesc la relatia noastra nu vad decat momentele frumoase si apoi dezamagirea provocata de el. Dar imi e dor groaznic de Tommi! Imi e dor sa ma enerveze, sa ne tachinam, as fi vrut sa ma invete sa gatesc si sa imi faca portretul. As fi vrut sa il sustin la examene, dar eu am plecat fara sa ii explic nimic si nici nu l-am cautat dupa ce am ajuns deci probabil ma uraste! Nu am nici o sansa sa mai fiu prietena cu el desi as vrea enorm! Nu inteleg de ce, adica il cunosc doar de o luna si probabil m-a suportat doar pentru ca Jess era verisoara lui. Dar eu am noul meu inceput. O sa termin liceul si apoi o sa merg la New York si o sa fac ceea ce iubesc! Si cel mai important, o sa uit de o pereche unica de ochi de un albastru nepamantean. Am avut parte numai de iluzii pana acum, dar de acum o sa-mi construiesc realitatea!

Nota autor:
As vrea ca acesta sa fie ultimul capitol al povestirii mele. Finalul este ambiguu, dar lasa pe cei care citesc sa isi construiasca propia poveste , poate (sigur) mult mai buna decat a mea. Multumesc tuturor celor care au citit si care au trecut pe aici! Probabil v-am suparat ca am intarziat enorm, fantastic de mult, dar am o scuza: sunt clasa a XII -a si am avut mult de lucru! Miliarde de scuze! Acum, sa speram ca mai are cine sa citeasca! :)))