Iluziile unei adolescente

Idiotule!!

"-Tu?!" Zicem amândoi odata.

"-Să înţeleg că vă cunoaşteţi ? " Spune Jessica vizibil amuzată de feţele noastre.

"-El este nesimţitul care nu ştie să accepte scuzele !" îi spun eu destul de nervoasă.

"-Eu sunt nesimţit ? Tu eşti aia care nu vede pe unde merge !" Îmi răspunde el la fel de nervos. "Ea e prietena ta cea mai bună? Credeam ca ai gusturi mai bune , verişoară !"

"-Poftim ?! De ce nu aş fi eu prietena ei cea mai bună ? Mie nu îmi vine să cred că eşti rudă cu ea , ciudatule !"

Când să îmi răspundă, Jessica ne opreşte :

"-Ajunge !Parcă sunteţi doi copii mici ! Luaţi loc ! Şi Thomas, Kriss este prietena mea cea mai bună şi nu o schimb !Mulţumesc !"

Ne-am aşezat amândoi în acelaşi timp . Doamne, băiatul asta este superb şi când este nervos şi când se aşează ! Dar este un mare nesimţit ! Nu cred că este rudă cu Jess ! Cât poate să mă enerveze! Ne uităm unul la altul şi ne punem pe râs ! Râsul lui este chiar molipsitor ! Este aşa drăguţ când râde ! Nu mai seamană cu nesimţitul de la început.

"-De ce râdeţi ? Până acum câteva secunde mai aveaţi puţin şi vă omoraţi !" spune Jess destul de mirata . O înţeleg, dar nu mă pot abţine . Râsul lui este aşa drăguţ, iar ea este aşa amuzantă când face pe şefa .

"-Eşti doar amuzantă , verişoară ! Şi deşi mi-aş dori, educaţia nu îmi permite să omor fete, mai ales o fată aşa dificilă ca ea. "

"-Nu sunt dificilă!Nici măcar nu mă cunoşti !Şi tu eşti cel care nu ştie să accepte scuze, deci tu eşti dificil !"şi ca o fetiţă mică scot limba la el . Jess nici nu se mai oboseşte să ne oprească şi savurează spectacolul. "Şi nici dacă ai vrea nu ai putea să mă omori , fraiere ! "

"-Nu mă provoca, pitico !"

"-Că altfel ce ? Şi nu sunt pitică! "

Pe faţă îi apare un zâmbet pervers ! Băiatul asta este sexy în orice situaţie ! Şi eu trebuie să mă opresc să mai gândesc aşa despre idiotul asta! Nu mai apucă să zică sau să facă ceva că Jess ne opreşte:

"-Gata spectacolul ! Avem treabă ! Oraşul ne aşteaptă , iar voi vă certaţi şi pe drum ." Şi începe să râdă .

I-am trimis mesaj mamei că vin târziu acasă şi am pornit . Plimbarea prin oraş a fost destul de plăcută deoarece mi-am propus să nu mai vorbesc cu Thomas şi dacă eu nu am vorbit nici el nu a vorbit. Ce băiat cuminte ! Glumesc, bineînţeles !

Dacă nu m-am mai certat cu Thomas, bineînţeles că m-am blocat în gânduri. Am trecut prin multe locuri cunoscute şi toate mi-au adus aminte de Raul. Nici mie nu îmi vine să cred că am făcut atât de multe în 6 luni. Mi-a luat atât de mult să am încredere în el şi când în sfârşit credeam în noi el mi-a distrus şi ultima speranţă că iubirea este pentru mine. Simţeam cum lacrimile se adună când am fost "trezită"din gândurile mele brutal. Thomas a aruncat apă pe mine ! Îl omor !!!! Nu cred că a făcut aşa ceva ! A cumpărat sticla aia de apă doar ca să o arunce pe mine ! Şi acum râde !Bluza mea e udă toată. Cred că se vede tot prin ea acum !Şi părul meu e ud mai mult de jumătate !Bine că nu mă machez.

"-Idiotule ! Ce ai în capul ala ? Nimic, îţi spun eu ! "

"-Erai aşa pierdută în gânduri . Păreai că mai ai puţin şi te pui pe plâns , aşa că m-am gândit să te trezesc ." Şi continuă să râdă.

Chiar aşa evident era că mai am puţin şi plâng ? Jess nu pare să îşi fi dat seama, deci nu era chiar aşa vizibil, Cine ne-a pus să mergem la o cafenea ?

"-Bluza mea! Părul meu !" spun eu chiar tristă.

"-Nu e chiar aşa rău, Kriss! " Încearcă să mă încurajeze Jess şi îi zâmbesc în semn de mulţumire .

"-Chiar deloc ! Eşti mult mai sexy aşa ! Şi părul tău e drăguţ! Dacă ştiam asta te udam mai devreme ." Spune Thomas cu un zâmbet pervers pe faţă, apropiindu-se din ce în ce mai mult de mine.

"-Idiotule !!!" şi îi şterg zâmbetul perfect de pe faţă cu o palmă pe care o merită de mult.