Iluziile unei adolescente

Decizii

    " Perspectiva Kriss"

            Stai! Ce? O nouă şansă? Raul vrea o nouă şansă?

            "-Şi Vanessa?" îl întreb eu.

             "-Ce legătură are Vanessa?" îmi răspunde el tot cu o întrebare, iar eu nu mai spun nimic până nu ajungem la banca noastră care, ca de obicei, este liberă.

             "-Cum ce legătură are? Nu pentru ea m-ai părăsit?" îi zic eu cu o voce sigură ce trădează indignarea. Nu sunt chiar atât de naivă! Nu se întoarce la mine după ce i-a dat Barbie papucii! Nu sunt a doua opţiune!

            "-M-am despărţit de ea azi-dimineaţă! A fost doar o aventură, Kriss! Nu o să ţin la nimeni aşa cum ţin la tine! Eşti specială!"în timp ce zice asta îmi ia mâna în mâna sa. Îmi era dor de senzaţia asta, dar eu nu cred în a doua şansă şi totuşi pare sincer. Nu ştiu ce să fac: să îl iert sau nu?

             "-Şi când te-ai despărţit de mine nu mai eram specială? Nu mai ţineai la mine? Sunt doar vorbe, Raul! Cum să cred ceea ce spui când faptele tale arată contrariu?"

              "-Uite:a fost o prostie din partea mea! Am realizat cât de mult îmi lipseşti după ce te-am pierdut. Şi, Kriss ştiu că şi ţie îţi este dor de mine." Zâmbetul acela de ştie-tot îi apare pe faţă şi tot ce îmi doresc acum este să îl şterg cu un pumn de pe faţa lui.

               "-O sa plec acum şi o să vreau să nu te mai văd vreodată in preajma mea. Nu meriţi nici o privire din partea mea. Am pierdut jumatate de an cu tine. " Îi zic eu cu o voce neutra, vorbele mele fiind insoţite de ridicarea mea de pe bancă si plecarea mea. Ultimul lucru pe care îl aud in urma mea este:

                  "-Târfă! Am irosit atât timp cu tine şi tu eşti o târfă! Te aşteaptă Thomas, de aia te grăbesti? O să regreţi! O sa ma implori să mă întorc!"

              Un astfel de om nu merită nici să îi răspunzi! Cum să îi explic că l-am iubit sau am încercat asta când el nu se vede decât pe sine? Cum să îi explic că m-a dezamăgit? Cum să îi spun că a insemnat totul pentru mine şi că atunci când s-a despărţit de mine mi-a transformat inima în cioburi? Cum să îi spun că îl iubesc, dar ca nu este ceea ce vreau eu? Eu chiar îl iubesc pe idiotul care ţipă în spatele meu că i-am irosit timpul! Cât de tâmpită pot fi! Astăzi am pierdut două persoane importante pentru mine:Raul si Thomas. Poate este un nou inceput pentru mine. Nu am nevoie de persoane egoiste in viaţa mea. Dar Thomas nu a fost egoist! El a încercat să mă ajute, a fost un prieten bun şi eu l-am alungat. Dar mi-a promis că o să fie lângă mine orice ar fi. De ce a plecat? Oare am fost atât de idioată încât să pierd un prieten adevărat. Nici nu am observat când am început să plâng. Nu plâng pentru Raul, plâng pentru idiotul de King. Am ajuns pe strada mea. Îmi văd casa de aici şi observ că o maşină necunoscută este parcată in faţă. Oare cine este? Ajung, intru în casă şi îi văd pe părinţii mei zâmbitori împreună cu un bărbat bine făcut, imbrăcat la 4 ace. Cred că are în jur de 30 de ani.

          "-Bună, mama,tata!" îi spun eu posomorâtă.

          "-Bună, scumpo!"îmi răspund ei veseli.

          "-Ce se întamplă?" îi intreb eu suspicioasă. Nu mai vreau surprize.

           "-Scumpo, ne mutăm în Anglia!" îmi spune mama toată un zâmbet.

     Nu se poate aşa ceva! Nu vreau sa plec!Îmi place aici! Viaţa mea e groaznică! Sau, dacă mă gândesc mai bine, acesta poate fi un nou inceput.

             "-Când ne mutăm?" întreb eu încă şocată.

            "-Imediat după ce termini şcoala, iubita!" îmi răspunde tata.

       E o schimbare. Dar este una bună sau rea?