Off! De ce mă urăşti şi tu ? Şi de ce este primul meu gând că sunt o idioată? O, da! Am uitat să trag draperiile şi tu, cum faci în fiecare dimineaţă , îmi invadezi camera, razele tale lăsând urme uşor violete pe covorul meu, continuând cu pereţii şi ajungând, într-un final pe faţa mea,iritându-mi si mai mult ochii roşi de la lacrimi. Soare, te rog, răsari mai târziu si iţi promit ca o sa iţi slăvesc frumuseţea ! La cât de disperată sunt îţi construiesc şi un altar, dar numai nu mă obliga sa fac cunoştinţă cu realitatea! Încă cinci minute de incoştienţa, te rog !
Cum soarele mă urăşte şi nici cu umilirea mea în gând nu reuşesc sa îl conving, mă ridic din pat şi îmi târăsc corpul pâna la geam unde zic un: La dracu ! , trag draperiile şi cum somnul meu a dispărut mă lovesc de imaginea lui ! Au! Şi doare rău ! Durerea nu e fizică, dar cum eu nu pot spune că sunt chiar sănătoasă o fac să fie şi fizică când palma mea reuşeşte să îmi provoace o durere de cap ! Minunat ! Ce zi perfectă am !
"Kriss! Kriss! "
De ce îmi aud numele? Lasaţi-mă să mor ! Vă rog!
Ei bine, se pare că mama nu îmi citeşte gândurile şi nici nu bagă în seamă rugăminţile tăcute ale unicului ei copil ! Urcă scările, bate la uşă ca o persoană educată şi cu un zâmbet pe buze imi spune că ar fii bine să mă grăbesc altfel o să ratez weekend-ul ! Cee?!!? Mama a innebunit ?! Drept răspuns la remarca ei mă pun din nou în pat, folosesc o pernă ca amortizor pentru zgomote şi închid ochii deşi ştiu că nu o să mai pot dormi acum ! Mama înţelege aluzia şi pleacă , lăsându-ma singură cu gândurile mele ! Dacă mă gândesc mai bine : mama întoarce-te!!!! Am nevoie să plâng !
Fericirea este scopul suprem al tuturor oamenilor ! Toate acţiunile noastre duc spre îndeplinirea acestui scop . Faptul că muncim , că mergem la sală, că ne stabilim un prototip al vieţii arată că noi căutăm, inconştient, fericirea ! Ne imaginăm fericirea, avem fantezii cu ea, dar totuşi foarte putini oameni şi-au atins ţelul ! Sunt mulţi pe care îi considerăm noi fericiţi . Adică poţi să fii nefericit când ai o afacere înfloritoare, o soţie superbă şi doi copii minunaţi? Răspunsul este:Da! Şi acum am ruinat vise şi speranţe! Câtă răutate ! Dar de ce pot să fie nefericiţi ? Pentru că acesta este prototipul nostru de fericire ! Aşa ne imaginăm noi această fericire , dar poate pentru cel care deţine toate acestea mai lipseşte ceva . Poate el are alt prototip de fericire. Tocmai de aceea fericirea este un scop aşa greu de atins, căci noi avem un prototip pe care dorim să îl respecte, dar ea poate trebuie să fie altfel pentru noi ! Şi putem sa căutăm cât mai departe fericirea căci nu o să o găsim niciodata ! Fericirea este mereu lângă noi, în lucrurile simple şi atât de uzuale, dar nu ne dăm seama pentru că avem mereu parte de ele ! Ni se par fireşti! Ar trebui măcar o dată pe an toate aceste lucruri simple să dispară pentru a le conştientiza valoarea lor !
Eu nu sunt fericită ! Fericirea mea consta în momentele petrecute cu el! Acum nu mai este nici el , nici fericirea mea ! Dar cine are nevoie de astea când are nefericirea si durerea ? Eu nu ! Nu am ştiut să apreciez ceea ce am si tocmai de aceea am pierdut , dar nu o să mai fac greşeala asta ! O sa pot trăi şi făra fericire ! Am inţeles că daca fericirea ta este o singură persoană , atunci poate fii şi dureroasă , nu numai plăcută ! Eu nu am avut parte de fericire pură până acum ! Doar fragmente din ea care au durut mai tare ! Poate chiar nu merit sa fiu fericită!
Ajungând la aceasta concluzie lacrimile apar din nou . De ce ? Nu mai vreau ! Incă protejată de pernă, cu lacrimile curgând , adorm !
În fond , e doar o noua zi fara el ! Trebuie să ma obişnuiesc !
^^^^^^^^^^
Şi am scris şi acest capitol ! Scuze pentru greşelile gramaticale ! Cred că am pus prea multe virgule. Astea mă omoară! Nu ştiu cât de bine scriu sau cât de bun e capitolul !Aş vrea sa citeasca mai mulţi, poate aşa am să aflu şi eu dacă scriu acceptabil, cel puţin !
Îmi doresc asta ! Acum să vedem dacă o să se şi întâmple ! :)
CITEȘTI
Iluziile unei adolescente
General FictionNimeni nu are o viaţă perfectă. Ce se întâmplă când ceea ce considerăm noi că este viaţa noastră, cu bune şi rele, se dovedeşte a nu fii ceea ce avem nevoie? Simplu: o luăm de la capăt! Dar mai păstrăm persoane din viaţa anterioară în noua noastră v...
