Iluziile unei adolescente

Oare noi suntem normali?

*Persp. Kriss*

Nu cred că a avut curajul să ne sperie! Pentru asta creatura asta o să plătească!

"-O să implori îndurare, Tommi! " Strig eu după el. Bineînţeles că laşul plecase la etaj cu pretextul unei nevoi acute de a juca jocuri video sau aşa ceva. Nu mă interesează! În noaptea asta s-a terminat cu Kriss, fata bună.

"-Cum ne răzbunăm?" Spune Jess cu un zâmbet malefic pe faţă.

Doar atât aşteptam:aprobarea lui Jess. Primul gând:bucătăria. Făina ar fii o idee bună, dar cine face curat după? Se elimină. Ar mai fii...hmm, poate chiar este o idee bună. Bravo,Kriss! Îmi place cum gândeşti!Îi spun planul Jessicăi,iar ea, ca cea mai bună prietenă a mea, este încântată de idee.

Urc la etaj, până în dreptul camerei lui Tommi, pe modul silenţios. Îi închid uşa cu cheia şi încep să râd:

"-Thomas, cât rezistă o fiinţă umană fără mâncare şi apă?"

"-Nu serios, pitico, asta e la tine răzbunare? Mă aşteptam la mai mult de la tine!" Aud din partea cealaltă a uşii. Deja îl văd stând relaxat în pat, jucându-se jocul lui nenorocit şi gândindu-se că decât gura este de mine. Bineînţeles că nu îi lipseşte zâmbetul său fermecător şi sexy. Ce? Eu chiar gândesc asta? Să revenim pe pământ Kriss!

Prima parte a planului încheiată. Partea a doua în desfăşurare. Ce? Doar nu credeaţi că asta o să fie tot? Abia a început!

Jess, din bucătărie, incepe să strige:"Foc!Foc! " Acesta este semnalul: eu aprind nişte foi de hârtie şi da, mi-am distrus caietul de mate pentru asta, şi trimit tot fumul pe sub uşă în cameră la Thomas. Acesta începe să bată disperat în uşă:

"-Kriss, ce se petrece? De ce este fum? La ce a-ţi dat foc? Sunteţi bine? Lasa-mă să ies,Kriss!"

"-Thomas, nu mai găsesc cheia! Şi toată casa este în flăcări! Ce ne facem?"Bineînţeles că am mai şi tuşit de câteva ori ca să fie credibil .

"-Ce?Tu glumeşti? Kriss cât de idiot să fii?"

"-Chiar îmi pare rău, bine? Încă o caut!"Şi iar tuşesc şi să nu uităm că am adoptat şi o voce de înger, adăugând şi câteva suspine.

"-Nu plânge! Ok? Lasă-mă pe mine dacă nu găseşti cheia şi ieşi de aici până mai poţi!Da, Kriss?"

Ar fii în stare sa facă el asta pentru mine? Cum să se sacrifice pentru o persoană pe care o cunoaşte de o zi şi care l-a călcat pe nervi cu fiecare ocazie? Cine este persoana care stă după uşa asta şi ce a făcut cu Thomas enervantul? Sigur l-au răpit extratereştri că altă explicaţie logică nu am.

"-Am găsit-o!"Spun eu tuşind şi deschinzându-i uşa în acelaşi timp. El nici nu stă pe gânduri, mă apucă de mână şi aleargă pe scări fără să realizeze că nu există nici un foc şi nu eu o să îi spun asta. Deschide uşa de la intrare şi o găleată de făină îl trezeşte la realitate. Nu am făcut nici mizerie în casă şi m-am amuzat copios de faţa lui speriată.

"-Ura! Kriss şi Jess sunt cele mai tari!"Strig eu amuzată de faţa lui. Era încă blocat, nu realiza ce se petrece.

"-Şah-mat, verişoare!"Zicând acestea Jess bate palma cu mine şi ne punem pe râs.Asta îl face pe Thomas să se trezească:

"-O să mori, pitico!"Spune el nervos. Daca ar fi putut ar fi scos flăcări pe nas şi pe urechi. Dacă am fi fost desene animate ar fi făcut ca o locomotivă.Dar de ce decât eu? Şi Jess a participat.

"-Mai întâi prinde-mă, Thomi!" Scot limba la el şi pornesc rapid spre scări.Nici el nu se lasă mai prejos şi mă ajunge din urmă, acum fiind între un perete şi el.

"-Ce ai de spus în apărarea ta, Smith?" Spune el vizibil amuzat.

"-Că putem rezolva cumva să fie bine pentru amândoi?"Ii zic eu cu o voce ce se vrea a fi sexy, muşcându-mi buza uşor şi atingându-i abdomenul.Doamne, este perfect!Abdomenul,că băiatul, dar ce zic eu? Băiatul este perfect! Nu!Nu mai gândesc despre Thomas! Serios acum, creier, când am nevoie de tine nu gândeşti,iar acum gândeşti prea mult?

Thomas tresare puţin sub atingerea mea, afişează un zâmbet pervers, se apropie mai mult de mine:

"-Tu te dai cumva la mine?"îmi zice el ironic.

"-Nu, doar încerc să scap!"îi dau eu replica tăios.

Bineînţeles, Jess apare să mă salveze:

"-Domnule, doar peste cadavrul meu o să o atingeţi!" Spune seriosă, deşi se poate vedea sclipirea de amuzament din ochi.

"-Asta se poate rezolva!"Spune Thomas serios şi îmi dă drumul îndreptându-se acum spre Jess, dar nu apucă să zică nimic că ne punem toţi pe râs.

"-Cred că este armistiţiu în seara asta."Spune Thomas printre râsete. Noi doar îl aprobăm.

După ce ne săturăm de râs, foarte serioasă, uitându-mă în ochii lor albaştri, îi întreb:

"-Oare noi suntem normali?"

"-Nu."Îmi răspunde prompt Thomas şi îmi zâmbeşte."Şi nici nu trebuie!"