Iluziile unei adolescente

Un început...

*Persp. Jessica*

Oh, Doamne, nu se mai termină odată ora asta! Kriss e pe altă lume, iar eu mă plictisesc. Ştiu! Îi trimit mesaj lui Mattyas!

"Hei! Ce faci? Jess *_*" Acum să îmi şi răspundă.

"Hei! Mă gândeam ce aş putea să fac pentru a mă revanşa faţă de tine. Tu ce faci? Matt p.s.nu am nici o idee ce inseamnă aceea faţă! Trebuie să mă înveţi cum e treaba cu emoticoanele."

Un asemenea mesaj e imposibil să nu îţi aducă un zâmbet. Şi mie îmi invadează un zâmbet uriaş faţa pe care profa nu întârzie să nu îl observe. Se încruntă la mine şi adopt imediat cea mai serioasă faţă a mea.

"Mă duci la suc. Eu zic că este destul. Eşti aşa un înapoiat! Cum să nu şti să foloseşti un emoticon? Uite, facem un pact:până nu înveţi tu semnificaţia lor nu o să le folosesc nici eu! Jess. "

"O ieşire specială, pentru o fată specială! Asta e regula. Tu, Jess, eşti o fată specială şi azi o să fi răsfăţată. Aş face cu ochiul, dar nu ştiu să fac emoticonul. Matt"

"Eşti aşa un idiot, dar eşti un idiot drăguţ! Cred că aşa ai rămas în viaţă. Atunci te aştept să vi să mă iei şi să mă răsfeţi azi! Jess"

Uff, şi cu ultimul mesaj se termină şi ora asta! Cred că ar fi fost cea mai plictisitoare oră de istorie de la Bing Bang până în prezent dacă nu ar fi fost Mattyas. Dar oare unde a dispărut Kriss aşa repede? Chiar îmi doream să vorbesc cu ea, mai ales că are doi idioţi cu care se confruntă zilele astea: Raul, care nu gândeşte cu capul care trebuie( #nu m-am putut abţine) şi Thomas, care nu gândeşte deloc! Şi când aveam impresia că o să treacă peste iubirea asta odată şi odată vine Raul şi vrea să vorbească cu ea! Dar cu ce drept face asta? Sigur vrea o nouă şansă că poate, cine ştie, nu a rănit-o prea tare! Băiatul ăsta degeaba arată bine şi se duce la facultate! Dar unde e Kriss? Sper să nu fie atât de îndrăgostită încât să îi dea egoistului acela o nouă şansă! Telefonul meu mă distrage tocmai acum când mă gândeam să o caut pe Kriss.

"Hei, babe! Du-te, pregăteşte-te şi cucereşte nişte inimi azi, mai ales a lui Él Lìder! Eu mă confrunt cu trecutul în locul nostru special. Vorbim pe seară! Kriss :X "

Nu am ce face acum decât să am încredere că nu va fi păcălită. Mă îndrept spre ieşire şi mă uit după verişorul meu care trebuia să mă conducă acasă. Unde este băiatul ăsta? Azi toţi au obiceiul prost să dispară!

Uite-l, într-un final! Dar de ce vine de la terenul de fotbal că nu este în echipă? Şi nici prea fericit nu pare. Trece pe lângă mine, deschide maşina şi trânteşte portiera. Mă urc şi eu în maşină şi după ce porneşte îndrăznesc să afirm:

"-Să ghicesc:Kriss."

"-Da." îmi răspunde el în timp ce strânge şi mai tare volanul.

"-Vrei să vorbeşti despre asta? " Îl întreb eu, deşi sunt sigură că mai bine s-ar da cu capul de trunchiul unui copac decât să vorbească despre asta, dar încercarea moarte n-are, sau aşa ceva, nu sunt sigură.

"-Nu!" îmi răspunde el pe acelaşi ton.

"- Atunci poţi să nu mai omori volanul prin asfixiere? O să îţi explodeze o venă sau ceva de pe la mână." îi zic eu zâmbindu-i uşor. Thomas se mai relaxă şi în scurt timp ajungem la mine acasa. El stă puţin mai departe aşa că înainte de a coborî îi zic:

"-Kriss e impulsivă, nebună, face greşeli de care nu îşi dă seama pe moment, spune lucruri pe care nici ea nu le crede, dar cu toate astea este o persoană minunată! Orice ar fi făcut sau ar fi zis, a făcut pentru că vrea să se protejeze de oameni şi de puterea lor de a răni. Iart-o!"