Am fost odată și voi rămâne atunci. Printre pagini îngălbenite și gânduri șterse să-ți amintesti de mine. Când te gândești, să știi că îți bântui acel colțișor al minții pe care vrei să-l cercetezi doar când ești singur în noapte pe la ora 03:15. Și daca-ți lipsesc, trimite-mi o melodie; melodia pe care ne-am iubit cândva. O s-o ascult iubind-te pe tine, iar tu în gândul meu să mă iubești pe mine.
Te aștept și sper să-mi bați la ușă într-o noapte. Iar eu, răscolită de sentimente înecate în pânză de păianjen și cu bătăi de inimă haotice, o să te primesc. Și o să te încolăcesc cu brațele-mi tremurânde, o să te trag înapoi în coconul iubirii și o să te țin acolo.
Și o să adorm cu mâinile încleștate în părul și în sufletul tau, lăsându-mi lacrimile să ne inunde până cand flacără iubirii noastre va deveni imună la ele.
