Tablou post-comunist
Peisaj dezolant.
Blocuri triste ce adăpostesc oameni si mai triști,
printre gânduri și percepții comuniste.
Unde sunt?
Si unde-i fericirea noastră neprefăcută?
Condamnați la o viață anostă,
plină de regrete și te întrebi:
De ce?
Pentru că pașii trecutului încă îți îndrumă calea,
iar brațele lui nu te slăbesc din îmbrățișarea
ce și-a pus amprenta
pe coloană.
În minte înflorește o evoluție,
dar printre spini si buruieni necurățate.
Și când încearcă sa se întindă spre alte simțuri
o confruntă gânduri vechi,imprimate
într-o minte seacă si confuză
care nu-nțelege ce e o schimbare.
Și îi întorci spatele ghidat
de un spirit greu al vremurilor stinse.
Și ghearele lui au sfâșiat orice dorință de înaintare.
Privești pe geam.
Un peisaj dezolant,
cu blocuri triste și suflete
captive in corpuri și mai
triste.
