M-am pierdut,
M-am șters,
M-am hașurat apoi pe o hârtie mototolită.
Poate că nu voiam să mă pierd de tot.
Sau tu nu voiai.
Te venerez, te ascult. Dar o să șterg conturul hașurii.
Pentru că sunt un ocean de haos stârnit,
fără extremități.
Iar tu, cel venerat, reconstruiește-l așa cum mă vezi in amintiri estompate, șterse de lacrimi.
Iar eu, isteric hașurată,
am să-ți las o gumă de șters.
