Lampa
mă cheamă. mă strigă.
gazul îmi rostește numele răgușit.
alerg stingheră și încerc să mă agăț de ele.
stafii, memorii, dansează în jurul meu.
cu râsetul fad mă prind în mreaja lor.
fețele-s pocite, picioarele mi se împotmolesc în noroi.
lampa pâlpâie în fundal,
ele-mi cos sufletul cu fir de iarbă și mă înrădăcinează-n lumea lor.
unghiile-mi disperate sapă în pământ .
ochii mi se închid ușor,
glasul lor devine ecou.
mă târăsc, dar ele îmi înghit sufletul și-mi leagă inima de existența lor,
iar lampa începe să arate ciudat.
