Doar tu și cu mine

Capitolul 5

După ce băieții fac contact
vizual, Kook se apropie grabit de Jimin cu lacrimi in ochi, îl prinde de mana si incep sa fuga .

"Kook...unde mergem?" spune Jimin cu o voce tremurândă.
" departe de locul ăsta" îi răspunde băiatul stergandu-se la ochi

Acestia mai fug putin si ajung în mijlocul podului Han.

A inceput sa ploua.

"Jungkook? De ce ne-am oprit aici?" spune baiatul îngrijorat
" eu...n-nu mai suport " ii răspunde începând sa plângă foarte tare .

Kook se apleacă usor peste gratiile reci ale podului privind in jos ,lacrimile continuând sa cadă . Jimin bătându-l pe spate încurajandu-l să se descarce .

Jimin simte o mana pe umărul sau si se întoarce, văzându-l pe dl. Kim Taehyung . Începe sa-l salute făcând mici plecaciuni .

"Buna seara!"spune Jimin

Cand Jungkook a auzit, s-a întors repede si l-a tras pe Jimin in spatele sau .
"Cine esti?" intreaba Jk nepoliticos
"E dl. Kim Taehyung. Un coleg, dar si un bun prieten de al mamei . S-a mutat din Seul acum mult timp ." ii răspunde prietenul sau dându-i afirmativ din cap in semn ca e in regula .
"Si ce vrei?" îl întreabă pe bărbat la fel de nepoliticos .
Taehyung îl da la o parte încercând sa discute cu Jimin .
"Ce s-a intamplat? "
"Nimic, noi doar...pai...am fugit de acasă " răspunde Jimin cu ochii in pământ.

"Ce ați facut ?!?! Și de ce ?*spune Tae socat * Spuneti-mi tot,dar nu aici. Ați mâncat?" întreabă uitandu-se spre un restaurant nu prea departe .

Era ora 20:00, asa ca m-ai erau câteva localuri deschise .

"Încă nu..." răspund băieții .
"Atunci haideți sa mâncăm ,nici eu nu am luat cina" le zâmbește Taehyung .

Afara ,asa ca cei doi prieteni s-au băgat sub umbrela lui Tae, care era destul de mare .
Ajunsi la restaurant, s-au asezat la o masa . Nu era prea aglomerat asa ca Jimin a ales masa . S-au pus pe canapea si au dat comanda de doua pizza si niste taietei.
Nimeni nu a spus nimic pana nu a venit mâncarea .
Jimin se uita in gol ,se gândea la mama sa < Oare ce va spune ? Îi va păsa ca am plecat ?> tot felul de intrebari ii mișunau prin minte .
Taehyung a stat putin pe gânduri si s-a decis sa spargă linistea .

"Ce ai mai facut ?nu ne-am mai vazut de ceva timp" intreaba domnul in costum din fata lor
"Mai nimic ,am mers la scoala ,apoi acasa ...." spune Jimin parca dintr o alta lume
"Acesta trebuie sa fie băiatul de care îmi spuneai " si arată catre Jungkook care avea gura plina de pizza
"Da, el e " răspunde Jimin lăsând un mic zâmbet sa iasă la iveală
Jungkook zâmbește usor încercând sa înghite mâncarea
"Buna seara! Eu sunt Jungkook " spune intr un final
"Ma bucur sa te cunosc " spune bărbatul zâmbind si dând mana cu el .

După ce au terminat toți de mâncat, băieții au vorbit deschis cu Taehyung. Acesta a hotărât sa ii ajute pe băieți, nu mai erau copii, aveau 18 ani ( Jimin urma sa inplineasca vârsta de 18 luna urmatoare ) ,iar traiul lor de acasa e mai rău ca iadul .

"Eu in cateva zile plec din Seul, inapoi in Busan. Ati vrea sa veniți cu mine ?"Ii intreaba bărbatul inca emoționat de la povestea spusă mai devreme .
"Dar daca afla mama ca am părăsit Seulul ? Puteti fii si cei mai buni prieteni ,ca tot va va dă pe mana politiei " spune Jimin cu tristete in glas.

"Eu am deja 18 ani . Asa ca sunt liber ,si oricum ,nu intereseaza pe nimeni viața mea ,efectiv nu le pasă ." spune Kook uitandu-se pe geam .
"In primul rand, nu spune asta, pentru mine esti foarte important. Si in al doilea rând, eu inca nu am 18 ani .
"Vom găsi noi o cale "*spune Taehyung încrezător * dar voi aveti ceva la voi ? Acte de identitate sau telefoane ?" intreaba Tae in continuare
"Eu am doar telefonul . Nu am apucat sa il scot din buzunar cand am ajuns de la scoala "spune Jimin in timp ce scoate telefonul din buzunar . Era putin spart intr-un colt dar inca functiona .
"Bine " spune bărbatu batandu-l usor pe umăr .

Buna ,imi cer scuze pentru ca nu am mai postat. Sper sa va placa si imi cer scuze pentru eventualele greseli de axprimare sau gramaticale. 💜💜