17

În groapă

Toți dintre noi suntem spălați pe creier, și avem mintea efectiv violată de societatea în care trăim. Ni s-a impus în creier că ai nevoie de bani să duci o viață bună, să ai mașini scumpe cu cai mulți, femei sau palate. Mă întreb cum își va lua Becali averea lui după moarte. 

Ai cinci milioane, zece milioane de euro sau câte vrei tu. Vacanțe pe Coasta de Azur, shopping în Milano, ai prieteni la Monaco și îți permiți orice vrei tu. Dar ca să ai toate astea ar trebui să ai minim 40 de ani și te trezești obosit sufletește și scârbit de orice după ce ai lucrat toată viața de s-au scurs apele pe tine. 

Desigur, ai parte de libertate financiară și nu mai trebuie să te uiți la prețuri niciodată. Nu mai ai nevoie de o zi de muncă ca să duci o viață de lux. Dar totuși prețul pe care l-ai plătit pentru toate astea au fost anii tinereții, iar acum nu mai ai niciun chef de nimic. 

Nu ai o fată alături de tine frumoasă lângă care să te trezești în fiecare dimineață. Cine ar sta cu tine când muncești 16 ore pe zi și nu mai ai timp și energie nici să deschizi gura la finalul zilei. 

Mesajul meu este aveți grijă ce drive aveți, indiferent de vârstă. Când ai 15 ani ești într-o disperată căutare de identitate și faci lucrurile pe care nu le poți explica doar de dragul lumii. Mai târziu vezi că nimic din toate astea nu au niciun rost pentru că oricât de sonor ar fi numele tău tot nu vei primi vreo satisfacție sau vreun tratament special din partea societății. 

Știți și voi, toată lumea te vrea bine, să o duci bine. Dar nimeni nu vrea să o duci mai bine ca ei. 

Ajungi să te ferești de gălăgia de la 15 ani, de la acele haosuri și tumulturi. Începi să o dai în derivă de la droguri și persoane noi, și încerci să stai mai în gardă față de toată lumea. Astfel te trezești că apreciezi mai mult liniștea, și faci tot ce este posibil să nu te blenduiești în societatea de căcat pe care începi să o urăști din tot sufletul. 

În sfârșit, vreau să zic că pe la 15 ani dorești identitate, faimă, sonoritate, persoane, conexiuni. La 17-18 vrei târfe, zdrențe, mașini sport pe banii părinților. Începi să faci figuri, că tu nu mergi cu Loganul pentru că Ciprian de la liceu vine cu Seria 3 2015 sau cu Audi A7 cu trapă la școală. 

Mai târziu pe la 20 dai de bani și îți iei BMW-ul pe care l-ai vrut. Care are motor mare, mulți cai, tracțiune spate, cu evacuare modificată cu pops and bags și care dă flăcări. Îți faci damblaua, dar după un timp observi că nimănui nu-i pasă că ai tu BMW. Și te întrebi de ce nu ți-ai luat din prima un Fiat, iar de restul banilor îți planificai un concediu. 

Într-un final tot ce contează sunt amintirile pe care le ai. Sentimentele pe care le-ai avut, și că ai iubit și ai fost iubit la rândul tău. Și cred că nu avem atâta energie de viață ca să ne urâm unii pe alții. Nu e timp de așa ceva. Nu ai suficientă baterie ca să o pierzi băgându-le altora bețe în roate. Avem prea puțin timp ca să ne luăm la întrecere unii cu alții. Bogat sau sărac tot la fel vei fi pus în groapă. 

Petrece-ți viața stând mai liniștit. Oricum, prin orice treci acum indiferent cât este de grav nu uita că va urma vremea când toate aceste lucruri se vor repara și va fi totul bine. Nu va fi excepțional de bine. Dar va fi mulțumitor. 

Enjoy fiecare secundă și admiră natura. Privește oamenii de pe stradă cu un mic surâs văzând haosul și graba din fiecare. Dacă stai în autobuz vei observa cel puțin o persoană cu o privire puțin încordată care aruncă câte un ochi pe geam frenetic și se uită des la ceas. Toată lumea se grăbește, dar totuși: unde? 

Aveți o singură viață. Faceți ce vă taie capul cu ea, dar aveți grijă ca la sfârșitul ei să mori exact așa cum ai trăit: liniștit și calm. Cel puțin așa e perspectiva mea. Nu vreau prieteni, bani, faimă, gălăgie. Vreau doar liniștie pentru că asta nu cred că poate fi cumpărată cu bani. 

Cel mai mare lux e să pui capul pe pernă și să adormi neavând vreun gând care să nu te lase să adormi. Pe asta am eu un drive în viață. Observând oamenii în liniște și căutând tipare. 

Nu aș vrea să par ciudat, dar apreciez mai mult o plimbare vara ca să admir natura și să aud păsările cum cântă, iar soarele să îmi mângâie pielea. Bine, asta a sunat și puțin cam prea poetic, dar ai înțeles ideea. Sau să merg noaptea într-o mașină cu muzică bună așa lent, să parchez undeva unde nimeni nu-mi perturbă liniștea. 

Și nici să par vreun familist înrăit, dar cred că cel mai frumos moment e când vii acasă după ce ai murit în frig și oboseală, iar acasă te așteaptă femeia cu o masă caldă fiindcă n-a vrut să te lase pe tine să ți-o încălzești ca prostul. 

Sau momentul când îți pui la îndoială sănătatea ta mintală dar ai pe cineva lângă tine care te susține și îți confirmă că ești ok. Când ești bărbat și ești cu adevărat susținut de o femeie devii de-a dreptul invincibil. Devii în stare de orice, simți că poți să muți munții din loc. 

Aceste lucruri nu pot fi cumpărate cu bani. Și nici să ai un caracter plăcut nu poți da pur și simplu bani să îl ai. Sentimentul de apartenență adevărată, la fel, nu poți să îl ai cu bani. Așa că vă îndemn să vă gândiți de două ori la drive-ul pe care îl aveți.