17

Toxic relationships

Mă uit la anumite relații care există și mă întreb cum căcat poate exista așa ceva. Nu sunt eu adevăratul judecător când vine vorba de relații, dar unii oameni sunt pierduți cu totul de orice picătură de raționament imaculat. 

De asta sunt eu aici. Așa cum scrie și în descrierea profilului meu de Wattpad reprezint un consilier în problemele de maximă importanță. Iar la cât de cringe au devenit TOȚI copiii din ziua de astăzi, consider ca fiind mai mult decât o problemă :)).

Aici mă refer la toate vârstele. Dar majoritatea sunt persoane adulte, poate, sau chiar copii cu un psihic de copil de 5 ani care și obstrucționează libertatea și fericirea unul altuia. O relație, în mod normal, n-ar trebui să se bazeze pe încredere? Ce naiba ai căuta cu un/o handicapat/ă care nu te crede pe cuvânt? Dacă umblați cu cioara vopsită, din partea mea, mai bine v-ați spune adio unul altuia că vă veți face un bine enorm. Și nici măcar nu realizați asta. 

Cred că o persoană rațională care e open-minded poate fi predispusă unor relații mult mai reușite, lungi, fericite și prospere oferindu-i partenerului un anumit spațiu. Dacă îl sufocați într-un colț s-ar putea să îl sastisiți, astfel singurul lucru bun pe care reușiți să-l faceți e să distrugeți o relație toxică. 

În percepția mea, o relație se rezumă la cunoașterea, admirarea și susținerea partenerului. La început, când e nebunia aia înfocată de care toți suntem înnebuniți într-un fel sau altul, când amândoi vorbiți cu tona atunci începeți să vă cunoașteți direct (pentru că pe parcurs, când veți fi supuși la anumite greutăți, realizați  ce fel ar gândi cel de lângă voi și îl cunoașteți indirect). Acest „foc" sau „nebuneală" se manifestă diferit cam la toată lumea. 

La domnișoarele de 20-25 de ani se manifestă printr-o atenție sporită la ceea ce vorbește el, și o poftă mai mare de râs la glumele sale. La alte fete se manifestă printr-un apetit ridicat pentru vorbăraie. Atunci când nu le mai tace gura și nu se mai opresc din vorbit, și râd și fac pe nebunele. Dar după un timp aceste „simptome" se ameliorează, iar acea poftă de râs nu prea mai există, acea atenție la fel. 

Acela cred că e clipa perfectă să adoptați un stil de relație „pentru oameni mari". Adică acele check-in-uri când nu vreți neapărat să aveți o conversație dar vreți totuși să vedeți cum mai e viața partenerului, să vedeți dacă mai trăiește, să nu fie atât de dese (gen 855 de ori pe zi) pentru că nu e nevoie. 

Mai degrabă faceți un check-in o dată pe zi sau o dată la două zile, iar când aveți chef să vorbiți... pur și simplu vorbiți. Dar să nu vă înnebuniți cu mesaje din astea de check-in, iar voi să nu aveți neapărat ceva de spus. Pentru că e enervant, stresant și puțin cringe pe deoparte. 

Iar ca un mic detaliu: porniți o discuție normală (nu un check-in din ăsta), doar dacă sunteți capabili din punct de vedere social. Adică dacă vă simțiți de căcat și nu aveți chef să vorbiți nu dați mesaj, ori dacă el sau ea vă da, spuneți-i că nu aveți chef de vorbă. E atât de simplu. 

Spun acest lucru, pentru că este absolut exasperant să primești mesaj așa un pic în scârbă și tot tu să fi nevoit să tragi de conversație. Cel care începe conversația ăla o conduce! Ce-i atât de greu? De asta zic, mai bine, atunci când nu ai chef de vorbă stai în banca ta și nu da niciun mesaj. 

Mai bine să-i spuneți că nu aveți chef de vorbă decât să deveniți ignoranți, distrași sau seci. Pentru că e foarte de căcat. Celuilalt i va apărea în cap gândul că a greșit undeva dar s-ar putea să nu vă zică nimic de teamă să nu cumva să fie doar în capul lui și să pară ciudat. 

Lumea probabil nu a înțeles că nu comunicarea este cea care contează cu adevărat, ci înțelegerea și compatibilitatea ca persoană (nu aia de o căutați pe google între zodii wtf). Asta vă ține ca oameni împreună, nu faptul că vă disperați cu mesaje unul pe altul și nu mai puteți nici să vă căcați liniștiți. Nu-i deloc plăcut genul acesta de persoană. Cel puțin, nu pentru mine și pentru o bună parte din oamenii pe care i-am întâlnit. 

Iar ca un sfat solid: nu vă credeți în filmele de dragoste dramatică de doi lei și un scuipat de pe Netflix și nu înșelați. Aici, de cele mai multe ori (o recunosc și eu) băieții sunt cei vinovați (dar nu întotdeauna). Zâmbetul fermecător, ochii dulci, „făceam doar caterincă", schimbatul mesajelor prea așa cu altă fată se consideră.... poate nu întocmai înșelat, cât disrespect pentru parteneră. Ceea ce e cam la fel de căcat. 

Și oricum am observat că de obicei un băiat are o fată relativ ok și o înșeală cu alte 4 schioambe, boarfe, crăcănate, șchioape etc. Măcar dacă veneau 4 fete ca Kylie Jenner, bine nu chiar, dar înțelegi ce vreau să zic. Mai așa un pic. Nu ultimele leșinate picate din cer și aterizate în vârful plopului.

Cel mai bine e să ai o singură fată și aia să fie cu adevărat bombă, care să le aibă pe toate. Adică e cel mai sănătos așa. Iar dacă înșeli nu ești cool, în caz că te gândeai la asta, sau vreun șmecher (ascultă integral Haarp Cord - Bărbat Adevărat și vei înțelege mai multe). 

Fetele de obicei înșeală atunci când se plictisesc de partener, dar sunt speriate să îi spună. Iar ele aleg să meargă așa înainte ca și cum nimic nu va urma la un moment dat să se întâmple. Indiferent cât de greu ar fi, cel mai bine e să spuneți direct. Pentru că adevărul doare mai puțin decât doare minciuna aflată deoparte. 

Și n-aș vrea eu să fiu acum Dumnezeul întruchipat, dar mie mi-ar fi și rușine să fac așa ceva. Adică în primul rând de mine, dar în al doilea de faptul cum mă voi simți când ar afla așa random. 

Și, doamne ferește, nu credeam vreodată că o să ajung să zic asta, dar: BĂIEȚI, NU MAI FIȚI OBSEDAȚI. Înainte de a vă crea relația, sau absolut orice (mă refer și la filmele alea de vi le faceți în cap) nu trebuie să fiți disperați de ea. S-o băgați atât în seamă, wtf. Ocupă-te de viața ta, că ea vrea un băiat ok cu mintea și viața în regulă nu un obsedat semi-retardat cu mici cicatrici de psihopat în comportament.