17

Drogați

          Cu timpul mi-am dat seama de ce unii consumă anumite substanțe pentru o destindere de bună stare, pentru că toată lumea are nevoie. Dar majoritatea lumii îi numește drogați sau nu mai știu cum. Dar am avut o lovitură atât de mare încât mi-am dat seama că toți suntem așa. Toți suntem drogați, numai că fără să știm.

          Toți avem câte o fată, câte o bagaboantă care ne face să simțim lucruri intense. Lucruri pe care nu am reușit să le simt pe urma niciunui drog. Și am încercat nu foarte multe, dar în cantități mari. Săruturi pe gât, bătăile apasate ale inimilor sunt lucruri care ne fac să stăm cu capul printre nori. Care ne fac să ne detașăm de la cotidianul la care suntem prezenți tot timpul.

          Suntem dependenți de a trăi cu cineva alături de noi, iar singurătatea poate ajunge chiar o boală. O boală de care la un moment dat nu mai putem scăpa deloc.

          Ajungi să fi într-o senzație atât de high cu acea persoană încât nu mai știi ce ți se întâmplă. Poate că nu e vorba numai de frumusețe și figuri. Poate că e vorba doar despre înțelegerea între cei doi și intimitatea în care încep să trăiască bazată pe o încredere deplină. Acel sentiment sunt de părere că nu poate fi creat de niciun drog.

          Nici măcar plăcerea nu poate fi ajunsă cu droguri. Acestea nu îți pot oferi nici 50% față de ce te face să simți persoana potrivită pentru tine. Acea persoană la fel de handicapată ca tine, care ți se pare în unele momente că gândește fix la fel ca tine și ți se pare făcută special pentru tine. Și rămâne doar la latitudinea voastră dacă mențineți acel sentiment de nedescris pentru un timp mai îndelungat. La cei mai mulți, după o anumită perioadă, acel foc pe care îl ai când ești în prezența acelei persoane s-a cam ameliorat. Nu mai erau stări atât de intense fiindcă te obișnuiești cu persoana respectivă, și ca orice alt om de pe pământ indiferent cine este el, uneori poți să te plictisești de el.

          Spun asta în ciuda faptului că la început simți că ai putea să stai toată viața lângă acea persoană. Și te gândești numai cât e de plăcut să dormi cu ea, să o simți mereu aproape de tine, să o poți proteja și să poți conviețui cu ea pentru toată lumea. Dar asta este o falsă impresie de cele mai multe ori, pentru că dacă ești îndrăgostit nu poți să judeci drept. Și uneori suntem complet orbi când luăm decizii asupra acelei persoane speciale și le luăm cu totul prostesc, iar după ce ne trezim din acel „efect" sau „vrajă" începi să te întrebi „cum căcat am putut să fac asta?".

         Inima și sentimentele mereu distrug raționamentul și judecata dreaptă care poate fi și crudă. De asta cred că ajungem să fim atât de „aiuriți".

          Cred că și ăsta este ar putea fi scopul nostru. Lucrurile pe care te face o fată să le simți, nu le poate reproduce nimeni cu nimic. Acele clipe de intimitate când amândoi stați în pat și glumiți, o atingi și o privești admirabil în care ea se simte cu totul în siguranță și degajată sunt clipe pe care drogurile nu ți le oferă. Drogurile, ne fac mult mai anxioși și ne alimenteze insecuritatea de sine, mai ales în cazul meu.

         Și sunt de părere că o fată de genul acesta, o fată atât de versatilă care poate fi în multe feluri te poate vindeca de toate căcaturile prin care te chinui să treci zi de zi. Toți avem suferințe interioare, dezamăgiri sau poate ură de sine, că tot am vorbit despre ea, iar o persoana asta ți le poate eradica cu o privire și o îmbrățișare.

          Singurătatea este o boală de care sufăr și am suferit tot timpul. Chiar dacă sunt înconjurat de oameni minunați tot timpul, chiar dacă am aproape tot ce vreau și am absolut tot ce am nevoie, chiar dacă lumea ar putea crede din exterior că duc viața perfectă, nu e chiar așa. Am stări pe care mă chinui să le țin în mine și să nu le dau oamenilor din jurul meu stări nasoale. Mă aflu într-o mare de oameni, și sincer să fiu, mă simt mai singur ca niciodată. Nu am posibilitate de am lăsa deschisă vulnerabilitatea unei persoane, pentru că am fost învățat să îmi hrănesc egoul indiferent de circumstanțe. Și de asta ascund în mine o tonă de gânduri și lucruri pe care mereu nu le-am putut spune și care m-a făcut să mă simt singur într-o întreagă lume. De ce fac asta? Pentru că m-am obișnuit să nu par sub nicio formă slab în fața nimănui. Să fiu exact ca un zid căruia nu ai ce să îi faci crezând că am să rezolv totul.

          Analizând acum acest lucru, aș putea spune că mi-am făcut mai mult rău decât oricând. Și continui încă să îmi fac rău pentru că simt că nu mai pot să scap de acest obicei. M-am îngropat efectiv de viu cu mâna mea, exact așa mă simt. După atâta timp în care am făcut căcatul ăsta cu apariția complet „intactă" în fața oamenilor, acum mă simt mai nesigur pe mine, slab, introvertit, în stare de nimic ca oricând.

          La un moment dat cred că voi ajunge să mă pierd pe mine însumi dacă voi continua așa. Iar gândul care îmi dă fiori cel mai mult este „cum fac eu să iau totul de la capăt, și să fiu cu totul altfel?". Am dorința asta arzătoare de schimbare numai că nu am nici cea mai mică idee de unde și cum să încep, dar mai mult decât atât sunt absolut înfricat de procesul prin care voi fi nevoit să cred. Dar sper din tot sufletul ca rezultatul după atâta tachinare de sine să fie cel dorit pentru că sincer nici eu nu știu ce îmi doresc, și asta mă apasă foarte tare pe interior.

          Cred că pentru a trece de aceste suferințe ai nevoie de cineva special lângă tine. Cineva care să te susțină, sau cineva care să te distragă de la aceste lucruri. Marea majoritate apelează la cea mai safe opțiune și anume substanțele, pentru că dai banul și ești asigurat că te simți bine. Așa cu o persoană lângă tine, poate să te păcălească, să fie parșivă.

          Iar din acest motiv sunt eu de părere că toți dintre noi suntem drogați în felul nostru. Unii de dawa ținută la p*lă de vreo 3 dealeri, alții de o bagaboantă frumoasă, cu șarm și mult tupeu și puțină vrăjeală.