17

O fată

Știi acel moment când iubești o persoană atât de mult încât ajungi să te neglijezi pe tine în orice moment indiferent de ce ar fi? Gen tipul ăla de persoană pe care o iubești involuntar pentru că sufletul nu te lasă să o privești suferind, dar în același timp îți dai seama cât de toxică e pentru tine. 

Și este acea persoană pe care o „supraestimai" și care îți fură capul în sensul că la orice oră te gândeai numai la ea. Cât de frumoasă și inteligentă este. Și cât de norocos ești pentru că ai ajuns să o ai în viața ta. 

În momentul când îți este confirmat că și ea ți-a fost alături mereu numai că a stat la distanță din frica de a nu te plictisi sau de a te sătura de ea. Și a continuat să vorbească cu tine și să fie 100% acolo chiar dacă i-ai dat niște semne și faze care să-i sugereze că nu mai vrei să ai vreo treabă cu ea. 

Dar ea a continuat să se aproprie de tine sau măcar să rămână la același nivel. De asta mereu am denumit-o toxică fiindcă n-a plecat când am vrut să nu mai niciun fel de gară cu ea. 

Cum dintr-o persoană pe care l-a început nu îți plăcea deloc de ea și o considerai plină de figuri și talente pe burta goale pe care le poți găsi exclusiv la liceu, a ajuns să fie singura persoană care îți e cu adevărat apropriată. Adică eu nu vorbesc mai deloc cu cei din familia mea, toată ziua stau plecat pe afară, la scară sau la țigară. 

Iar persoanele cu care îmi petrec majoritatea timpului sunt okay, dar toată lumea vrea să fiu mereu plin de caterincă și plin de energie. Și normal că nu pot fi așa tot timpul. Mereu fac oamenii din jurul meu să râdă până la lacrimi și ei s-au obișnuit să fiu așa non stop. 

Iar față de ea am distrus acea barieră pe care o păstrezi cu oricine și care nu te lasă să te deschizi complet în fața oamenilor. Care să te protejezi față de oamenii din jurul tău. Iar față de ea, această barieră s-a dus în gâtu mă-sii. Nu mai e niciun fel de căcat de barieră :)).