17

Fractal

Toți oamenii sunt la fel: lacomi, bulangii unii cu alții exact cum toți suntem de altfel. Dar suntem exact ca un fractal, deși ne asemănăm atât de tare, suntem extrem de diferiți. „Diferit" nu va înseamna niciodată unic, pentru că foarte puțini oameni sunt unici. 

Toți vrem putere, whiskey, țigară, pizdă, bani. Fiecare are țelul lui, dar la rădăcină este o sigură dorință: de a fi net superior celor din jur. Dar este de așteptat într-o țară unde situația internă de la modul de administrare până la principiile și viziunea asupra lumii a oamenilor de rând se aseamănă cu momentul acela din ora de mate din liceu:

Profa: Ați înțeles? 
Toată lumea: Da!
Ziua rezultatelor din teză: Cea mai mare notă este 3. 

Cam la asta se rezumă întreaga țară. Nu vreau să sun ca orice haladit care s-a dus în Spania la căpșuni cu BMW din 2002 GPL pe Bulgaria cu volan pe dreapta care obișnuiește să spună „muie România" iar când vine o pandemie se întoarce în țară ca pizda în țară. Eu văd România ca pe un copil subnutrit care trebuie să fie hrănit cu lucruri de prin afară, în special America, de la filme la glume, la emisiuni, idei, muzică, cărți. 

Chiar și așa unele lucruri s-ar putea să nu se definească la noi în țară pentru că nu ar fi culturile compatibile. De asta ar trebui să le adaptăm, dar nu în așa hal încât să iasă ceva total submediocru. Ci să mai venim cu elemente unice și exclusiv românești. Adică luăm ca pe o schiță a altor țări și o colorăm cu cariocile noastre. 

N-ar trebui să aruncăm cu atât căcat că e o țară vai morții ei. Că dacă mergem pe premiza asta, în România sunt bețivi, copii exploatați la maxim, abuzați. Copii care sunt folosiți mai mult ca pe sclavi și a căror orizonturi sunt periculos de îngustate și care nu mai văd lumina de la sfârșitul tunelului. În America e plin de boschetari de stau prin corturi care cerșesc și trag toată ziua crack. În Chicago e o șansă de 50% când ieși pe stradă să fi împușcat. În Anglia sunt universități cu un uriaș prestigiu care nu știu ce, dar de fapt ăia stai sparți toată ziua sau leșinați pe o bancă î campus de la atâta băutură. 

Să înțeleg că una e să fi beat în Centrul Vechi, și cu este cu totul altceva să fi beat pe o băncuță la Birmingham. Te ține mai mult starea mult prea avansată de ebrietate sau cum?

Vorba aia: „nu există pădure fără uscăciuni". 

Suntem în 2020 și suntem cu totul luați prin asalt cu informații fiind cu totul pe dos față de acum câteva secole când nu aveai la dispoziție nici urmă de informație. De aia tindem să credem tot ce vedem și ce citim, iar spiritul critic este exorbitant de leșinat, și despre filtrul minții nici nu mai spun nimic. Suntem atât de bombardați cu tot felul de informații irelevante sub pretextul că „lasă că merge; cu cât mai mult cu atât mai bine" și de aici deținem în viață atât de mulți cocalari în țară. 

Totul este atât de nebulos încât ar trebui să ne punem centurile de siguranță. Datoria noastră ar trebui să fie extragerea lucrurilor okay care ar trebui să diversifice lucrurile în cultura noastră. Să se formeze o ingerință de lucruri bune de la cele mai mare surse (SUA, Anglia, Germania, Franța, Italia). De la artiști ca număr, la rafinamentul sunetelor și armonia acestora, jocurile de cuvinte, etc. Toate astea sunt deja folosite în afară de o grămadă de timp.

Ca să închei, viziunea actuală și proprie asupra țării este că ar trebui să ne formăm o cultură diversificată cu particularități din toate cele existente pe glob. Iar ca civilizație suntem atât de avansați încât cultura nu se mai rezumă deloc la religie, tradiții și obiceiuri. Ci la artistăreala din țara respectivă, viziunea asupra lumii, sistemul de valori.