Ce ne spunem când nu mai vorbim,
Când, în aceeași cameră, ne ocolim?
O iubire mută, zbiară după atenție
Timpul în doi a ajuns să fie detenție
Pasiunea s-a topit ca o lumânare
Lângă tine acum nu mai am stare
Rutina ucide iubirea cu sânge rece
Ne pierdem, nu știm ce se petrece
Linistea asta ne consumă sufletul
Tăcerea asta alimentează urletul
Ce se zbate să iasă din amândoi
Însă se pierde, inimile-s acum sloi
Fericirea era ca o melodie dată tare
Ne umplea cu o bucurie apăsătoare
Acum, nimic nu mai sună cunoscut
E război rece, nepăsarea fiind scut
Te cunoscut de undeva, din amintiri
Obișnuiam în doi să împărțim trăiri
Acum împărțim patul din obișnuință
Ne suportăm greu în aceeași locuință
Iubire pierdută, o iubire rămasă mută
Comunicarea e cheia, dar nu ne ajută
Cheia e bună, lacătul e stricat, ruginit
Viitorul, în prezent, istorie a devenit
CITEȘTI
Conflict interior
PoetryPe parcursul vieții avem diferite lupte, însă aflăm târziu că cea mai mare luptă o ducem în interiorul nostru, atât în creier, cât și în suflet. Pierdem adesea lupte, sentimentele fiind mult prea puternice. Copleșiți de această frământare interioară...
