Ce caut aici, mă întreb adesea,
Când călătoresc în mintea mea
Bipolar de fel, depresiv uneori
Mă blochez când capul dă erori
Mă agăț de tot ce îmi oferă liniște,
Ce face fericirea-n mine sa miște
Oamenii-s obositori, dar necesari,
Că singurătatea te face sa dispari
Nu ești chiar singur, dar asa te simți
O cameră goală te scoate din minți
Prea multe ore în care nu e nimeni
Fizic sau virtual, sunt zero semeni
Este trist cand singurătatea apare
Insa când ești singur în doi, doare
Ai așteptări, ele aduc dezamăgire
Ajungi să te crezi Incapabil de iubire
Crezi că faci ceva greșit, iti asumi
Cu gânduri și filme tu te consumi
Adevărul este altul, dar nu-l observi
Pe ochi ai ceață de la stres și nervi
Deschide ochii să vezi cine e de vină
Nu te modela, că tu nu ești plastilină
Indiferența celuilalt naște suferință
Dacă nu înțelege că greșește, renunță!
Cine te vrea, te caută, nu mai insista
Nu da inima ta oricui, nu ești pe insta
Dacă e doar o pasă, va trece imediat
Iar dacă nu, nu ai de ce să fii speriat
Ai fost singur mereu, o viață întreagă
Poate, cândva, cineva o să te înțeleagă
CITEȘTI
Conflict interior
PoetryPe parcursul vieții avem diferite lupte, însă aflăm târziu că cea mai mare luptă o ducem în interiorul nostru, atât în creier, cât și în suflet. Pierdem adesea lupte, sentimentele fiind mult prea puternice. Copleșiți de această frământare interioară...
