Zi de zi aceeași poveste

6 2 1
                                    

Depresii, probleme, mă pândește o clinică
Stresul majorează orice problemă mică
Trăiesc momentul căutând în jur fericirea
Oricum ar fi, lupt și nu mă pierd cu firea

Mintea părăsește corpul, caută libertatea
Zboară departe, unde nu are loc falsitatea
Realitatea din visul ăsta vrea să mă smulgă
Întâlnirea cu existența nimic nou nu divulgă

Sunt iar aici printre oameni insuportabili
Nu-i cunosc, nu-i suport, nu par admirabili
Cum am ajuns aici e o enigmă ca a Otiliei
Stiu însă ce caut, caut să produc niște lei

Într-o continuă schimbare, deloc maleabil
Caracterul nu mi-l schimb, e inacceptabil
Nu sunt sclavul banului și nici a unui șef
Nu execut comenzi după cum are el chef

El ridică o casă, eu trag s-am ceva pe masă
Am contribuție la fundație, dar nu-i pasă
Așa că nu îmi pasă nici mie de ce-mi spune
Situația-i tensionată, nervozitatea-i pe bune

Două, trei cafele, patru în zilele mai grele
Mi-au devenit obsesie, nu pot fără ele
Că somnul e scurt, iar oboseala se adună
Și îți urăști viață toată cand alarma sună

Toată lumea-i sictirită și mă amuză tare
Că dacă mă port la fel e motiv de supărare
Dar caut ca Scofield de aici să evadez
Și intr-un loc mai plăcut să mă teleportez

Conflict interior Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum