Zeul furtunii

7 2 0
                                    

Când totul merge bine mă complic inutil
Cu gânduri ce mă fac emoțional instabil
Ancorat printre ele, imi perturbă realitatea,
Trec de la o stare la alta, uit ce-i calmitatea

Lângă ea am liniște, în lipsa ei sunt în furtună
Soarele dispare brusc, plouă, fulgeră și tună
Dacă trăiam în Olimp, eram zeul vremii rele,
Că aduc nori pe cerul senin cu gândurile mele

Esti fericit pe bune atunci când nu ai așteptări
Si te bucuri de ce ai, fără să-ți pese de urmări
Uneori îmi iese, dar alteori gândurile mă apasă
Așa cedez tristeții când rămân singur în casă

Mintea-n priză non stop, o tornadă de gânduri
Umblă peste tot, mă întreaba "cât mai înduri?"
M-am lăsat pradă gândurilor, au născut depresii
Am crezut că am trecut peste, au fost impresii

Sunt zile la rând în care pe cerul meu e soare
Însă mintea intra în conflic cu sufletul și doare
În acest război nu știu cu care parte să mă aliez
Mă învârt în același loc de zici că sunt titirez

Târziu în noapte scriu la lumina plăpânda a lunii
Însă când nu am inspirație dau drumul furtunii
Lupul singuratic din interior urlă să se elibereze
De galagia din interior speră și el să se detașeze

Nu putem controla vremea, nu suntem în stare,
Dar e vremea să ne controlam trăirile interioare
Eu sunt un zeu al furtunii ce tânjește după soare,
Ce își caută din propriul haos o cale de scăpare

Conflict interior Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum