Iubesc noaptea și ce ține de ea
Mă inspiră să înflorească arta mea
Îmi oferă puțina liniste să mă reculeg
Și ceea ce este mai potrivit să aleg
Însă liniștea nocturnă este risipită
Gălăgia din capul meu, apele agită
Problemele îmi invadează iar mintea
O simt obosită, cât să mai lupte și ea?
Zile la rând, te lupți tu singur cu toate
Râzi ironic, zici că mai rău nu se poate
Însă viața îți dă, să-ți arate că-i mai rău
Asa ajungi să te scufunzi în propriul hău
Singur între patru pereți, obișnuință
La început fantastic, apoi e suferință
E goală camera, dar mai gol sufletul
Mai este și trist, nu-i alină nimeni oful
Cred că sunt blestemat să le duc singur
Trece timpul și de asta sunt tot mai sigur
O noapte cu lună plină și o camera goală
Overthinking și depresie în aceeași oală
CITEȘTI
Conflict interior
PoetryPe parcursul vieții avem diferite lupte, însă aflăm târziu că cea mai mare luptă o ducem în interiorul nostru, atât în creier, cât și în suflet. Pierdem adesea lupte, sentimentele fiind mult prea puternice. Copleșiți de această frământare interioară...
