E patru dimineața iar sunt vai de morții mei
Din nou m-am lăsat usor pradă propriilor idei
Gânduri peste gânduri, mă vor între scânduri
Când nimic nu merge bine, câte să mai înduri?
Te obișnuiești să-ți meargă-n viață prost toate
Ajungi să zici că mai rau de atât nu se poate
Atunci universul râde și-ți mai dă alte probleme
Ca la școală, zeci de probleme și multe teme
Am fost la drept, dar fac doar pași cu stângul
Ajunge un pas greșit și se duce-n hău gândul
Nu sunt prost, doar o ard prost de multe ori
Că și cel mai bun mecanism da uneori erori
Când ai una, nu ai alta, e un echilibru al vieții
Dar când nu ai multe, la echilibru ai pretenții
Vrem chestii materiale care sa ne facă fericiți
Dar banii nu ne fac mereu să ne simțim împliniți
Totusi bani nu te trădează ca prietenii și femeile
Astăzi mulți au cu falsitate acoperite chipurile
Multe măști, mai multe decât impune pandemia
Ăsta-i rezultatul atunci când guvernează lăcomia
Arde-n interior, de a avea cât mai multe, dorința
Neajunsurile și frustrările îmi alimentează penița
Așa lupt contra demonilor care-mi bântuie-n cap
Îi alung constant și constat ca de ei nu mai scap
CITEȘTI
Conflict interior
PoesíaPe parcursul vieții avem diferite lupte, însă aflăm târziu că cea mai mare luptă o ducem în interiorul nostru, atât în creier, cât și în suflet. Pierdem adesea lupte, sentimentele fiind mult prea puternice. Copleșiți de această frământare interioară...
