Totul începe mereu doar cu o simplă privire,
La a doua că a început jocul se dă de știre
Ne uităm pe rând, evităm contactul vizual
Nu ne grăbim, continuăm timid acest ritual
Unul pe altul din priviri repetate ne sorbim,
Poate ne dorim mai mult, însă nu ne grăbim
Facem pasi mici, mai bine zis îi batem pe loc,
Riscând să nu castigam nimic din acest joc
Fată fiind, și din orgoliu, tu nu preiei inițiativă,
N-o preiau nici eu, se pare, maxim e o tentativă
Situația e în impas, până facem următorul pas
Ne învârtim amândoi ca un creion si un compas
Ajungem la matematică, e necunoscută ecuația
O rezolvăm până la urmă, sigur ne ajută atracția
Avem și chimie, ne întoarcem din nou la școală
Te vreau cum voiam atunci pauza, fără îndoială
Suntem prinși de câteva zile în jocul privirilor
Între timp s-au îndesit și cu ajutorul oglinzilor
Profităm de tot ce avem înjur să ne mai vedem
Vorbele sunt prea puține, pe ele nu le includem
Să rămânem doar cu privitul, e într-adevăr păcat
Mai ales dacă noi doi nici măcar nu am încercat
Jocul privirilor se prelungește până începe alt joc
Ca la poker, totul sau nimic, e știință dar și noroc
CITEȘTI
Conflict interior
PoetryPe parcursul vieții avem diferite lupte, însă aflăm târziu că cea mai mare luptă o ducem în interiorul nostru, atât în creier, cât și în suflet. Pierdem adesea lupte, sentimentele fiind mult prea puternice. Copleșiți de această frământare interioară...
