O nouă zi friguroasă începe azi, o nouă pagină a vieții mele care deși aș vrea să mă lase să lenevesc, alarma mă anunță că e timpul să mă pregătesc, am multe de făcut azi. Examen și pe urmă să merg la tata, sper azi să fie mai bine, of ce dor îmi e zilele petrecute împreună, de râsul lui molipsitor... dacă a-și putea să îl vindec ce bine ar fi. Afară frigul își arată dinții, gerul a lăsat din nou crenguțe de gheață pe geamul meu, dar ninsoarea s-a oprit nu mai cad fulgi din cer și drumurile sunt libere în sfârșit. E timpul să mă pregătesc, voi face un duș fierbinte așa cum îmi place și voi coborî jos până nu vine bunica după mine. Bunica mea frumoasa, femeia care ma crescut de când a murit mama.
Cobor repede scările și după ce i urez „bună dimineața" iau un măr și fug spre stație unde mă așteaptă Ioana prietenă și sora care nu am avut-o niciodată. Prietenia noastră e strânsă, legătură dintre noi nu o poate strica nimeni . De-a lungul timpului am fost puse la multe încercări, dar niciodată nu am renunțat una la alta.
- Bună dragă, gata de examen? Azi după ore vreau să merg la tata , vrei să vi cu mine?
Da dragă vin și nu sunt gata de examen, doamne cine a inventat materia asta afurisită.
Lasă că copiezi de la mine, ca de obicei. Nu te voi lăsa baltă nici de data aceasta.
Ești o scumpă, cea mai bună prietenă din lume.
Drumul spre școală mi s-a părut scurt . Ioana e cea mai bună prietenă a mea , dar când începe să vorbească nu mai tace așa că timpul trece repede cu ea.
Orele au trecut repede , în pauze am râs și ne-am făcut planuri cu ce vom face în vacanța de primăvară. Când ieșim din școală Ioana mă atenționează.
- Uită-te cum se uită Alex la tine. De ceva timp am văzut că e tot cu ochii pe tine, am auzit că vrea să vorbească cu tine despre nu știu ce proiect.
- La mine? Ști că nu suport persoanele cu nasul pe sus, cât despre proiect sunt sigură că va găsi ajutor la altcineva , eu nu sunt disponibilă.
- Uite vine spre noi, eu plec dacă vrei să vorbești cu el , cine știe poate te place.
- Nu pleci nicăieri o fi el prințul din povesti de frumos, dar tot un căpcăun rămâne.
Simt cum inima îmi bătea mai ceva că după maraton dar nu vreau să știe, nu voi fi doar o altă aventura pentru el. Îl privesc cum vine spre noi hotărât, dar îmi sună telefonul și îl scot din buzunar.
- Alo!
- Bună ziua ! domnișoara Pop sunt doctorul Stuart îmi pare rău să vă anunț dar tatăl dumneavoastră și-a dat ultima suflare în urmă cu o ora !
- Nuu! Șocul îmi întunecă privirea și tot ce mai aud e Ioana cum strigă la mine și două mâini puternice care mă ridică, pe urmă totul se întunecă ....
Mă trezesc într-o cameră albă și aud aparatul ce ticăia undeva în salon dar nu pot ști sigur deoarece ceața de pe ochii nu dispare încă. Clipesc de câteva ori și încet îmi revin , mă uit în jurul meu și văd perfuzia și aparatul la care sunt conectată. Mi se pare că o aud pe Ioana vorbind cu cineva dar nu îmi dau seama cu cine. Încerc să mă ridic dar nu pot așa că o strig pe Ioana.
- Iona ce s-a întâmplat? când mă aude Ioana tresare și vine repede la mine împreună cu Alex.
- Cum te simți? Te doare ceva? mă întrebă Ioana panicată.
CITEȘTI
Puterea din suferinta
RandomÎntr-o lume în care totul pare în regulă și crezi că toți sunt bine chiar dacă nu e așa, unde demonii fac bine în loc să facă rău se află ea o tânără de șaptesprezece anii care deși a trecut și trece prin multe e mereu cu zâmbetul pe buze. Viața e o...
