Puterea din suferinta

Capitolul 3

Afară ninge cu fulgi marii , am ajuns acasa cu bunica si începem să ne pregătim pentru mormantare.
Lacrimile îmi curg pe obraz și simt că sufletul mi-e sfâșiat de durere, tatăl meu, idolul meu mai lăsat singură , plâng tare trebuie să mă descarc nu mai pot ține în mine!
Eu îmi iau o rochiță neagra și merg jos unde măa așteaptă bunica si Alex. Ei nu mă văd că vin iar eu profit de ocazie pentru a asculta ce zic cei doi.
    - Azi va trebui sa afle adevarul despre trecutul vostru și al părințilori ei!
    - Nu e suficient de bine ca să reziste la acest adevăr , să nu te prind că i spui ceva acum suferă după tatăl ei i voi spune eu la momentul potrivit!zise bunica nervoasă lui Alex .
   - Oare despre ce adevar vorbesc  ,v-a trebui sa aflu singură dacă bunica nu vrea sa îmi spună , eu și gândurile mele.
   - Sunt gata putem pleca !cei doi se uitau la mine speriați de parcă au văzut o fantoma . După câteva secunde cei doi își revin și plecăm cu mașina lui Alex spre cimitir.
Când ajungem acolo văd mulți oamenii în negru și cu ochelarii de parca a-și fi păzită de ei , mă gândesc că sunt cei de la Angentie dar nu zic nimic , bunica nu trebuie să știe că eu știu puțin din adevăr.
Locul e așa liniștitor zăpadă scârție sub picioarele noastre ,cerul plânge cu fulgi de zăpadă se zice că persoanei decedate i pare rău după lume .
Alex mă ia de mână și mergem spre locul de înmormântare.                      Toți vin și ne spun condoleanțe chiar și doctorul Stuard era prezant ce mi se parea ciudat , printre acei oamenii apare și o femeie blonda îmbrăcată în  geaca de piele și pantaloni stă la departare de parca se fereste de ceva. Când vede că am văzut-o se suie pe motocicleta și pleacă .
Mormantarea s-a terminat și vrem să plecăm dar din spatele nostru apare un baiat tânăr cu ochii verzi si par brunet cand îl privesti te iau toti fiorii.
    - Condoleanțe!numele meu este David și sunt fratele tau!
   - Cee?cum adică ești fratele meu?eu de ce aflu abia acum?
- Bunico? tip la ea ,dar ea nu misca deloc din cauza șocului că David a apărut aici.
   - Daavid puiule nu îmi vine sa cred ca te văd după atâția anii,unde ai fost?
  - Bună bunico ,dupa moartea mamei am intrat în agentie , l-am rugat pe tata să nu vă zica adevarul până Ada nu face 18 anii dar acum că tata nu mai e nu puteam sta deoparte .
   - Oare ce îmi mai ascundeți? credeți ca nu fac față? uite că fac fata asa ca vreau să știu tot , zbier spre ei si dintr-o dată fimul se rupe cad jos si aud doar prin vis cum toți mă strigă ....
Mă trezesc acasa în patul meu se pare ca sunt prea slabita deși nu vreau sa recunosc , vreau să mă ridic dar îl aud pe David cum zice:
- Să nu te rdici , ești prea epuizată trebuie să te odihnesti .
  - Cred ca ai dreptate ,vino te rog lângă mine vreau să vorbim !
Se aproprie de patul meu si se pune lângă mine după care eu incep:
- De ce ai plecat?ce s-a intamplat cu mama de a murit?
La aceste întrebări David simți cum o lacrimă îi curge pe față ,sperand că va scăpa pe moment zise:
  - Acum sunt lângă tine si nu voi mai pleca , acum trebuie sa te odihnesti sa îți revii, să fi fata puternica de care vorbea tata!
La aceste vorbe încep să plâng , plang tare și simt că mă pot descărca ,stau în bratele fratelui meu și mă simt protejata adorm cu ochii în lacrimi si prin vis îl aud pe David :
   - Te iubesc micuțo , nu voi mai pleca de lângă tine!