𝑆𝐻𝐸 :𝚔𝚝𝚑:✔︎

2

" Cât de frumos poate fi?" se întrebă Eun-Bin, privindu-l pe Taehyung ce vorbea cu un alt asistent.

După o săptămână de la plecarea lui Jojo, petrecuse destul timp cu Taehyung încât să aibă o obsesie pentru tot ce înseamna el. Adora efectiv totul la el.

Parul brun, destul de mare și ondulat. Ochii negrii ce aveau o sclipire aparte, mai ales când era fericit sau zâmbea. Nasul frumos conturat. Iar buzele, oh doamne cât de mult ar fi dat Eun-Bin să le simtă presate de ale ei.

Câteodată simțea nevoia de a-și da o palmă, crezând că cel mai probabil visează în acele momente și de fapt Taehyung nu există iar viața ei plictisitoare va reveni la normal până când avea să moară de bătrânețe sau în cel mai bun caz pentru ea, o boală.
Eun-Bin se așeză mai bine în scaun, privind în gol, în momentul în care Taehyung se îndrepta spre ea zâmbind până la urechi. Uneori radia așa de mult a fericire încât putea lumina o întreagă încăpere acoperită în beznă totală.

Bărbatul luă loc lângă ea, privind-o drăguț ca de fiecare dată, lucru ce o făcea pe brunetă să explodeze în interior, având un amalgam de sentimente total diferite unele de altele, dar totuși așa de asemănătoare între ele încât abia le putea diferenția uneori.

Lucrurile erau complicate în jurul lui.

- Cum te simți Binnie? o întrebă el.

Ăsta era un alint creat de el în acea săptămână. De obicei lui Eun-Bin nu-i plăceau drăgălășeniile de genul, dar spuse de el, păreau cel mai minunat lucru din lume.

- Eh, se putea și mai rău. îi răspunde ea sec, cu toate că ar fi vrut să fie ca el, la fel de veselă, dar nu putea. Trebuia să fie sigură că totul e bine cu Taehyung.

- Mereu optimistă ca de obicei Binnie. râde cârlionțatul ușor, dând din cap.

Eun-Bin îl privi ușor derutată. Iar râde? Nu-l dor obrajii?

- De ce râzi tot timpul? îl întrebă ea, având pe chip o încruntătură urâtă ce mai târziu în timp se va transforma în riduri.

- Pentru că ești drăguță. zâmbi el, dar de data asta mult mai larg.

Eun-Bin pufni. Ea, drăguță? Se considera mai mult opusul cuvântului drăguț. Nimic la ea nu era drăguț. Mai degrabă arăta puțin sobru combinat cu ciudat.

- Eu nu sunt drăguță! se răsti ea, dar nu foarte tare.

Taehyung își așeză coatele pe masa din lemn, punându-și capul pe degetele împreunate. Îl înclină ușor într-o parte, surâzând.

- Ba da ești, și chiar în momentul ăsta. spune el, de data aceasta puțin mai serios.

- Nu zău, ce anume vezi tu drăguț la mine Taehyung? rosti ea pe un ton batjocoritor, punându-și mâinile în sân, în timp ce se lăsa pe spătarul scaunului.

Brunetul își roti ochii ușor de jur împrejur, căutând câteva lucruri drăguțe legate de Eun-Bin prin mintea sa, după care fericit își îndreaptă din nou privirea spre femeie.

- Păi, părul tău este drăguț, spune el aplicându-se spre ea și aducând între degete câteva fire de păr, fața ta, continuă punându-și mâna pe obrazul ei stâng mângâindu-l ușor, modul în care încerci să pari serioasă și dură. șopti el, după care chicoti văzând fața șocată și îmbujorată a lui Eun-Bin.

- N-Nu e adevărat! se bâlbâie bruneta încercând să-și revină șocului. Îl plăcuse atingerea lui, încât voia să-l roage s-o mai facă, dar se abținu...cu greu.

- B-Ba da, este. o imită el zâmbind la fel de larg ca atunci când venise spre ea.

- Mai degrabă tu ești cel drăguț, nu eu. mormăi Eun-Bin în sinea ei, crezând că Taehyung nu avea s-o audă, dar se înșelase. Instant bărbatul își fixase atenția asupra ei rânjind ușor.

- Ai spus că sunt drăguț Binnie? o tachină el, cu toate că știa că așa era. Adora prea mult modul în care expresia facială a lui Eun-Bin se schimba radical când el o tachina.

Eun-Bin se înecă cu salivă, începând să tușească cu putere, astfel chipul și comportamentul lui Taehyung trecând dintr-o extremă în cealaltă. O privi îngrijorat preț de câteva clipe, iar mai apoi se duse în dreptul ei începând s-o lovească ușor pe spate cu palma, știind că dacă va da prea tare, avea s-o rănească.

- Eun-Bin ești bine? o întreabă el speriat, în timp ce se aplecă ușor la nivelul ei pentru a o privi.

Bruneta, clatină din cap, cu toate că mințea. Situația era mult prea jenantă pentru ea în acel moment, iar asta era singura ei soluție.

Se ridică în picioare, oprindu-se din tușit. Îl privi fix pe Taehyung ce era ușor confuz de mișcarea ei bruscă.

- Nu am spus că ești drăguț! spune Eun-Bin, după care o i-a la fugă în interiorul spitalului.

Brunetul își duse mâinile în șold, pufnind amuzat.

- Știi prea bine că ai făcut-o Binnie! țipă el după ea.