𝑆𝐻𝐸 :𝚔𝚝𝚑:✔︎

7

Taehyung privea în gol în timp ce apa picura în branula lui. O asistentă îi administrase niște medicamente și îi bandajase o rană ce-o avea pe cot, el fiind mult prea buimac pentru a-și da seama că avea așa ceva acolo.

Gândurile îi erau complet amestecate. De ce ar fi visat totul? Și totuși cum a putut mintea lui să creeze ceva atât de real în somn?

De ce Eun-Bin? Oare chiar exista în realitate? De ce își luase viața?

Atât mult întrebări avea Taehyung, dar nu avea pe cine să întrebe și să primească un răspuns la tot. Cert era că mintea lui crease un scenariu ce părea a fi real. Cu toate acestea, brunetul înțelegea pe jumătate visul.

Din ce îi povestise pe drum Jimin, era directorul unei edituri de renume în Seoul. Dispăruse subit când una dintre cărțile scrise chiar de el, fusese împroșcată cu noroi de audiență, spunând că era mult prea explicită.

Asta îl afectase pe bărbat, făcându-l să aibă o escapadă sfârșind pe acel câmp. Practic, în somn își vizualizase cartea.

I se părea straniu și în acel moment, realismul imaginație sale. Cu toate că fusese un vis, inima lui tot ruptă o simțea.

De parcă totul îl afectase destul de mult, chiar dacă era un vis fictiv. Tot își puseseră amprenta asupra lui toate întâmplările.

Taehyung ridică ochii din pământ atunci când auzi ușa salonului său. Privirea îi căzu pe Jimin ce se afla tocul ușii cu o mapă în mână, înaintând mai apoi spre pat.

- Îmi pare rău că te deranjez, dar este important. spune blondul grăbit, cu ochii în hârtiile din mâna sa.

Taehyung pufni, dându-și ochii peste cap. Jimin pe care îl cunoștea se întorsese în peisaj. Mereu prefera munca indiferent de situație, chit că nu era el sau șeful său bine.

- Înțeleg. Ce este așa de important încât să nu poată aștepta până mâine când urma să vin la birou? spuse brunetul ușor iritat încât nici într-o situație de genul nu putea fi lăsat în pace cu gândurile sale tulburate.

- Păi, în primul rând, deja avem douăzeci și cinci de candidate pentru postul de secretară. Iar în al doilea rând, cartea ta are acum succes. Practic s-a întâmplat peste noapte. Toți reclamanții și-au retras cuvintele. spune Jimin ultima parte cu entuziasm.

- Bun, păi mă bucur că de fapt cartea mea este un real succes, dar despre ce secretară vorbești? îl întrebă bărbatul confuz, ne amintindu-și de faptul că el căuta o secretară.

- Off, exclamă Jimin,. Aparent chiar ai uitat unele lucruri. Ce dracu ai mai luat în afară de alcool? Ceva droguri ce-ți provoacă amnezie? își puse blondul mâna în șold, obținând de la Taehyung o rotire a ochilor cu îngâmfare.

- Despre ce vorbești omule? Nici nu cred că există așa ceva! Tu te auzi măcar, cum dracu să mă droghez?! Nu sunt tâmpit. se răsti brunetul la remarca lui Jimin.

- De fapt, LSD poate provoca asemenea pierderi de memorie. spune bărbatul gânditor.

- Te omor când scap de asta, arată Taehyung spre branula de pe brațul său,. Ce dracu nu înțelegi că nu am luat nimic?! Spune despre ce e vorba, sau te poftesc afară! mârâi brunetul, nervii lui fiind întinși la maxim. Avea totuși niște principii, pe care le urma cu strictețe.

- Ei bine săptămâna trecută ți-am spus că voi căuta niște candidate pentru postul de secretară deoarece eu nu mai fac față. Trebuie să am grijă de toate departamentele și e costisitor. Iar tu, mi-ai spus că e în regulă și să fac ce  vreau. Acum ți le-am adus pe toate. Mâine vei alege una. îl informă Jimin, cu o privire arzătoare și un ton aspru, destul de iritat.

Acum Taehyung își amintea totul. În acel moment era mult prea ocupat cu terminarea cărții sale încât, nu acordase mare atenție vorbelor spuse de prietenul său.

- Ah da, acum îmi aduc aminte. spune bărbatul, dând din cap aprobator în timp ce privea într-un punct fix.

- În sfârșit! exclamă Jimin, lăsându-și capul pe spate mulțumit.

- Totuși știi prea bine că nu accept orice dezbrăcată. Nu vreau să se perinde pe la mine prin birou cu decolteul până în buric, crezând că și-o poate trage cu mine. Vreau ca treaba să fie treabă. Așa, profitoare găsesc oriunde. se încruntă Taehyung, ăsta fiind un alt principiu de al său, pe care de asemenea îl respecta.

- Am înțeles, păi atunci vor fi doar nouă candidate. spune Jimin, râzând ușor.

- Poftim?! De ce doar nouă din douăzeci și cinci? îl privi Taehyung mirat, cu gura deschisă până-n podea.

- Ei bine, înainte le-am întâlnit eu personal pe toate. A fost un fel de filtru. Întâi se întâlnesc cu mine, iar după cu tine.  Și să spunem că restul de șaisprezece se încadrau în categoria pe care nu o vrei. zise blondul, împreunandu-și buzele într-o linie perfect dreaptă.

- Mai pe scurt aveau decolteu și erau îmbrăcate sumar. concluzionează Taehyung, fără pic de expresie pe chip.

- Exact. În orice caz o să le informez că nu are rost să se mai prezinte la interviu. Le voi lăsa doar pe cele nouă mâine.  spuse bărbatul, notându-și pe o foaie ceva.

- Ok. Acum dacă ai putea să mă lași singur așa fi recunoscător. zâmbi Taehyung spre Jimin.

Cel din urmă se aplecă ușor, urmând ca mai apoi să se întoarcă mergând cu pași apăsați spre ieșire, lăsându-l pe blond în urmă.