Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eun-Bin se privi în oglindă, în timp ce își aranja fusta ce îi era multă pe șoldurile voluptoase. Era îmbrăcată cu un pulover negru pe gât, mulat, o fustă roșie în carouri, niște ciorapi negrii pe dedesubt, un palton crem-gri și niște cizme de piele întoarsă, neagră, până la genunchi.
Întinzând mâna spre măsuța de machiaj apucă rimelul pe care îl aplică doar în două straturi. Aplică și un ruj, dar nu foarte strident, presându-și buzele pentru a-l întinde pe toată suprafața lor.
Mai aruncă o privire spre oglindă, întorcându-se de pe o parte pe alta pentru a verifica dacă totul era cum trebuie.
- Perfect! zâmbi încântată de ținuta și înfățișarea ei.
Se îndreaptă spre pat de unde își luă geanta, nu chiar mare și se opri în dreptul întrerupătorului, închizând lumina.
Ieși din apartament și închise ușa cu cheia, după care coborâ până la ieșirea din bloc, acum fiind afară.
Nici nu făcu bine doi pași că îl zări pe Taehyung sprijinit de mașina sa, destul de scumpă, a cărei marcă Eun-Bin nu o cunoștea nefiind expertă în acest domeniu, sau măcar pasionată de el.
- Bună Taehyung! îl salută ea politicos, în timp ce zâmbea.
Chiar se bucura să-l vadă pe brunet în acel moment.
Taehyung se ridică, apropiindu-se de ea, la fel de zâmbăreț și bucuros ca și ea.
- Bună Eun-Bin! Văd că ai renunțat la domnule Kim, mă bucur sincer să văd asa. spuse el, tonul vocii sale trimițând brunetei fiori în tot corpul.
- Din moment ce ești șeful meu ar trebui să te ascult când vine vorba de anumite lucruri. Totuși, ce te aduce aici? îl întrebă ea curioasă.
- Ei bine, ți-am văzut domiciliul în CV și m-am gândit că ar fi frumos să vin să te i-au pentru a merge la petrecere dacă tot ești în drum. îi explică bărbatul.
Mințise din nou. Aceea era cea mai lungă rută spre localul în care va avea loc petrecerea de bun venit. Adevărul era că voia s-o vadă cât mai repede și să fie în compania ei în afara biroului.
- Ah, înțeleg. Ei bine atunci, ar trebui să mergem. Nu-i putem lăsa pe ceilalți să aștepte prea mult timp. zâmbi ea.
Taehyung aprobase ușor din cap și se întoarse pe călcâie, deschizându-i lui Eun-Bin portiera. Femeia urcă în mașină, iar bărbatul închise portiera la loc, mergând pe partea șoferului și urcă și el.
Roti cheia ce era deja în contact, iar imediat se auzi cum motorul a prins viață, producând un zgomot ce ar putea mângâia inima oricărui pasionat de mașini.
Taehyung porni la drum, încercând să conducă cât mai încet pentru a savura fiecare clipă în compania brunetei din dreapta sa.
Ocazional mai trăgea un ochi spre ea, văzând-o cum privea cu admirație stelele multiple de pe cerul negru al nopții.
Îi plăcea acea privire. O voia îndreaptă spre el. Voia ca acea privire să fie pentru el, pentru totdeauna.
- Ți-e bine? o întreabă el, apăsând pe un buton.
- Poftim? întrebă Eun-Bin, fixându-și privirea pe el, neînțelegând la ce anume se referea bărbatul.
- Ți-e frig, să mai ridic căldura? îi clarifică el.
- Ah, nu, sunt în regulă. Mulțumesc oricum pentru intenție! zâmbi femeia, dându-și după ureche părul ce îi venea în ochi.
Taehyung chiar era un bărbat atent și grijuliu. Eun-Bin chiar își făcea griji neștiind dacă ar trebui să îi accepte și să aibă încredere în gesturile lui, sau ar trebui să-și facă griji.
Brunetul se purta mult prea frumos cu ea, dat fiind faptul că abia o cunoștea de două zile cu aproximare.
Nu îi înțelegea motivul bunătății față de el dar nici nu îl refuză. Chiar se simțea bine cu acest gen de atenție din partea lui.
Pentru prima dată după mult timp se simțea specială, și asta doar datorită lui, datorită modului în care o trata.
Ceva îi spunea că Taehyung era o persoană minunată, o persoană bună și nu avea de ce să se îngrijoreze în privința lui.
Eun-Bin își întoarse spre el, privindu-l cum conducea.
Era puțin încruntat, asta probabil din pricina întunericului de afară și pentru că era foarte atent la drum.
Mâna dreaptă îi era pe volan, cu ea manevrând mașina, iar e cealaltă o ținea sprijinită de geam, în cot, palma lui fiind strânsă ușor și lipită între buze și bărbie.
Eun-Bin putea jura că în acel moment Taehyung părea o statuie, o capodoperă de artă extrem de frumoasă pe care o putea privi ore întregi fără a se sătura nici măcar o clipă.
Era frumos, foarte frumos, iar pe ea o mira faptul că încă era burlac, când cu frumusețea lui putea atrage orice femeie.
Bine, nici femeile nu mai sunt ce ar fost, dar credea că cineva l-ar putea totuși interesa.
- Am ceva pe față de mă privești așa? întrebă Taehyung, în întunericul din mașină putând să se destindă un mic zâmbet în colțul gurii.
Observase de ceva timp că se uita la el insistent, dar tăcuse. Totuși, acum avea de gând s-o tachineze puțin.
- Eu, nu, adică, nu ai nimic pe față, eu doar... se opri ea, neștiind ce ar putea spune ca să iasă din acea situație de-a dreptul jenantă pentru ea.
- Sunt prea frumos. rosti Taehyung, acum zâmbind cu gura până la urechi.
- Poftim? întrebă Eun-Bin mirată de afirmația bărbatului.
- Te uitai la mine pentru că sunt prea frumos. chicoti el.
- Nu, adică da, adică nu, adică...îmi cer scuze pentru că m-am holbat. se bâlbâi Eun-Bin, jucându-se cu degetele în timp ce își ținea mâinile în poală.
Imediat râsul lui Taehyung îi inundă urechile, făcând-o să-l privească iar.
- Stai liniștită nu este nimic. În plus, nu mă deranjează. Voiam doar să destind atmosfera. Părea puțin ciudată. îi mărturisi bărbatul.
- Ah, înțeleg. îi răspunde Eun-Bin scurt, neștiind ce ar trebui să spună mai mult.
Taehyung chicoti silențios, având încă în gând modul drăguț în care bruneta se bâlbâi încercând să se scoată.
