Stateam linistita pe canapea, cand deodata intra Liam cu o expresie pe fata pe care nu o pot descrie.
-Ce ai patit Liam, i-am spus in timp ce am sarit ca si arsa de pe canapea si am fugit spre el, esti bine?
-Soph, eu, am un frate. A oftat lung uitandu-se in ochii mei.
-Ai un frate?!
-Aparent, da.
Ma pregateam sa il intreb mai multe despre fratele lui, dar chiar atunci intra nimeni altul decat Jason la mine in sufragerie.
-Liam, parintii nostri te-au cautat peste tot. Haide acasa.
Ma ridic speriata in sezut si in acelasi timp scot un mic tipat.Prima mea reactie a fost sa privesc spre geam deoarece cerul era luminat de fulgere.Am auzit usa camerei deschizandu-se si am privit speriata catre silueta care isi facuse aparitai fix in momentul in care un fulger imi lumina camera.
Am mai scos un mic tipat si am vazut cum acel tip se apropie de mine.Se aseaza in pat si ma ia in barate.Abia cand mi-a soptit la ureche sa ma calmez mi-am dat seama ca era Liam.
Dupa ceva timp a vrut sa plece dar un tunet m-a facut sa ma cutremur si l-am prins de mana rugandu-l sa mai stea.
Vei fi bine Soph. Crede-ma. Daca e ceva ma strigi.
-Bine!
Nici bine nu a iesit din camera, ca il aud cum tipa.
-Sti, daca ma gandesc mai bine stau aici sa te apar.
Am simtit cum se strecoara in pat langa mine si spre uimirea lui dar cel mai mult a mea,mi-am pus capul pe pieptul lui.Imi placea sa stau si sa ascult cum ii bate inima.Ramane putin uimit la inceput dar dupa simt cum ma ia in brate. Noapta trece repede,iar dimineata cand ma trezesc si ma intorc cad din pat.Ma ridic repede si privesc perna pe care trebuia sa se afle Liam,insa nu era.
Am coborat repede jos cu speranta ca inca se afla in aceeasi casa cu mine. Era de negasit.Am intrat trista in bucatarie si se pare ca l-am gasit.Era ultimul loc in care ma asteptam sa fie.
-Liam! am spus in timp ce l-am lovit in umar, m-ai sperit. Am crezut ca ai plecat.
-Ti-am spus ca nu o sa plec.Nu pot sa te las singura.Hai aseaza-te la masa.
M-am asezat la masa inca cu privirea la Liam, iar cand am privit masa, am ramas uimita. Pe masa se afla o farfurie cu clatite pe care scria cu ciocolata:"Vrei sa fi iubita mea?",iar langa ea era un crin alb.
M-am ridicat de la masa si i-am sarit in brate. Era atat de perfect.
-Deci sa inteleg ca reapunsul tau e da? Vocea lui tramura usor iar el era nerabdator sa alfe raspunsul meu.
-Da prostutule. Apoi l-am sarutat. Era un sarut atat de dulce in care am pus amandoi toata dragostea noastra.Nu mai doream sa ii dau drumul.Insa dupa ce s-a oprit a continuat:
-Si...mai am o surpriza pentru tine!
-Inca una?
-Da!spune el mandru
