-Poti da galeata cu lavabil mai apropae,Lucas?
-Cat de aproape? Imi spune Lucas cu un zambet siret pe fata. Apoi ia galeata de jos si o arunca pe mine.
-Aaa...deci asa jucam,spun eu plina de vopsea din cap pana in piciore.Stai sa vezi ce patesti pentru asta!
Nu am mai stat pe ganduri am luat pensula si am vrut sa il vopsesc pe fata,insa cand ma apropii ma prinde de mana,ma lipeste de el si ma saruta.
Inante de a ma desprinde din bratele sale,iau putina vopsea si ii pun mana pe obraz.
-Esti asa o copila. Ma uit insistent la el, apoi l-am sarutat. Un mic sarut inocent, devenise acum total inversul. Ma ridica in brate, lipindu-ma de peretele proaspat vopsit.
-Lucas! Uite ce ai facut!Acum trebuie sa il fac din nou.
-O sa il facem impreuna!spune el sarutandu-mi gatul.
Amandoi eram plini de vopsea,dar nu ne pasa.A inceput sa ma sarute din ce in ce mai apasat si senzual.Savuram fiecare sarut,fiecare atingere.
Cand se intamplase asta? Cand m-am indragostit de el? Era asa de perfect. In bratele lui am putut sa gasesc linistea dupa toate cele petrecute.
Mi-am pus mainile pe spatele lui si i-am ridicat tricoul. In timp ce mana mea cobora pe abdomenul sau de invidiat , a sa urca usor catre incheietoarea sutienului.
Mi-am lasat usor capul pe spate in timp ce saruturile lui imi acopereau gatul. Am inchis ochii si m-am lasat prada pasiunii. Mi-am strans spicioarele in jurul sau.Ma luat in brate si m-a asezat pe podea.Pieptul lui facea contact cu al meu,iar corpul meu ardea sub voalul de atingeri si saruturi. Imi atingea usor cu varful degetelor gatul si imi provoca o stare de bine.Mi-am dus mainile deasupra capului,iar el imi trasa usor conturul corpului.
Dupa patru ore in care ne-am jucat ca doi copii,am terminat de renovat sufrageria. Am intrat repede la dus, iar cand am iesit, nu mi-a venit sa cred ce vad.Podeaua sufrageriei mele erau lumanari, alaturi de o patura ce zacea intinsa langa un scaunel pe care se aflau clatite cred.
M-am apropiat incet,insa am simtit o mana calda ce ma tragea in spate.
-Te iubesc enorm...se aude vocea lui Lucas.
Cand am auzit aceste cuvinte, practic m-am blocat.Nu ma asteptam la sta.Deloc.
Il placeam, dar nu indeajuns de mult incat sa il iubesc.
-Lucas, eu...eu nu ma asteptam la asta! Am putut sa vad cum expresia fetei lui Lucas se schimba.
-S-a intamplat ceva?se aude vocea ragusita a lui Lucas.
-Nu. Am spus zambind, vad ca ai pregatit cina. M-am indreptat repede spre patura rasufland usurata ca am scapat. Pe parcursul serii, ne-am facut relatia oficiala, apoi Lucas a plecat acasa. M-am simtit foarte ciudat.
A doua zi ma trezesc putin buimaca.Telefonul imi suna de cel putin jumatate de ora.Pun mana pe noptiera si pipai pana ajung la telefon:
-Alo...
-Trebuie sa vorbim urgent Soph...se aude o voce trista.Dupa cateva momente mi-am dat seama ca era vocea lui Lucas.
Am sarit ca arsa din pat,inainte sa inchid telefonul am spus :
-Te astept la mine.
Mi-am tarat picioarele pana in bucatarie, impiedicandu-ma de doua ori de cateva galeti cu vopsea ramase. Am facut repede o cafea pentru Lucas, apoi am auzit soneria.
Am sarit ca arsa de pe scaun si am deschis usa intr-un suflet.
-Jason?!
-Ce faci iubire?Ti-a fost dor de mine?
-Nu acum Jason! Ne vedem mai incolo la cafeneaua din colt.
Am inchis usa, apoi dupa un minut se auzi din nou soneria.
-Am spus...buna Lucas.
M-am uitat mirata la fata lui.Plansese,dar oare de ce?
-Intra...am spus facandu-i semn.Ce s-a intamplat?spun eu punandu-i mana pe obraz.
Puse pe masa in fata mea un ordin de restrictie. L-am luat si l-am aruncat la gunoi. M-am pus la el in brate, intorcandu-i fata spre a mea.
-Soph..eu trebuie sa plec!Nu mai pot ramane aici...Nu am unde sa mai stau,asa ca tata a hotarat sa ma mut cu el.
-Nu te las sa pleci.
-Nici eu nu vreau sa plec,dar unde sa ma duc?Nu am unde si nu am cum sa mai stau.
-Ba da,ai.Te vei muta aici cu mine.
Isi puse mainiile pe picioare uitanduse la mine si sapunand ca nu poate accepta.
-Nu pot sa accept asta Sophie. Ar insemna sa profit de bunatatea ta.
-Nu te pot lasa sa pleci.Vai ramane aici si punct,ii spun eu incercand sa ma abtin sa nu plang. Nu as suporta sa te pierd si pe tine Lucas.
- Imi pare rau Sohpie. Imi promit ca o sa ma intorc cat de perede pot.
-Nu...nu o sa pleci. O sa ramai aici cu mine.
Am inceput sa plang iar el mi-a pus capul la pieptul lui.
Mi-am ridicat privirea si l-am sarutat.Chiar nu voiam sa plece.Daca pleca ramaneam singura.
M-am imbracat repede apoi am iesit amandoi sa ne plimbam prin parc.
Am stat si ne-am holbat la copii mici care se jucau fara nici o grija.
Lucas m-a luat in brate apoi m-am invarit pana am cazut amandoi intr-o ladita cu nisip.
Ne-am ridicat, apoi am plecat la mine acasa. Deabea imi tineam lacrimile in frau. Am ajuns acasa si ne-am pus pe canapea uitandu-ne la un film.
Stateam cu capul pe pieptul lui, pana cand am adormit.
Dimineata, cand m-am trezit, am gasit un bilet pe masuta de cafea.
„Imi pare rau,dar chiar nu pot ramane...chiar nu pot profita de bunatatea ta.Te rog iarta-ma!
P.S. Te iubesc!"
Cateva lacrimi au alunecat usor pe obrazul meu. Am stins televizorul, m-am indreptat spre usa deoarece soneria suna de ceva timp.
-De ce nu ai venit ieri, a strigat Jason cat de tare a putut?!
Stiam deja ce vrea, asa ca l-am prins de gat si l-am sarutat tragandu-l in apartament. Si-a pus mana pe talia mea si m-a trantit in patul din camera mea.
