Cateva batai puternice in usa de la intrare ma fac sa deschid ochii. Ma ridic usor din pat incercand sa nu il trezesc pe Liam. Iau rochia rosie din matase ce atarna pe scaun si cobor repede scarile din lemn. Caut cheile si descui usa de la intrare.
-Lucas ?!? Ce cauti aici la ora asta ?
Nu imi raspunde si cade pe jos, paraca rapus. Cad in genunchi langa el si ii pun capul pe picioarele mele. Aud scarile scartaind si imi intorc privirea catre Liam.
-Ce se intampla?spune Liam nedumerit.
Imi arunc din nou privirea la chipul palid a lui Lucas. Ochii ii erau fixati pe expresia fetei mele, iar mainile sale imi atingeau incheietura mainilor mele. I-am privit mai atent ochii si am putut observa cateva lacrimi.
Cu un glas aproape stins mi-a spus:
-Soph...imi pare rau! Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat! Nu trebuia sa se termine asa! Te iubesc...si te voi iubi mereu. Sa nu uiti asta, te rog!
-Lucas! Lucas trezeste-te! Mi-am lasat corpul sa cada peste al sau. Lacrimile inca imi curgeau pe fata.
5 zile...5 zile de cand nu mai pot dormi.Inmormatarea lui Lucas a trecut, dar inca nu imi pot scoate din cap aceele imagini. Nu am mai dormit bine de atunci. Prea multe cosmaruri care o sa ma bantuie toata viata, iar Liam nu mai este aici sa imi vegheze somnul.
Oare ce se intampla cu noi? De ce m-a lasat acum...cand am nevoi de el? Imi e dor de atingerile sale, de sarutul sau delce.... imi e dor de el.
Nu mai suport aceasta liniste care ma inconjoara. Pun mana pe telefon si dupa cateva apeluri am reusit. Surpiza pe care i-am pregatit-o lui Liam o sa il faca sa se apropie din nou de mine.
Acum ramane doar sa i-o arat. Il sun de cateva ori si intr-un final imi raspunde:
-Alo?
-Alo... Liam?
-Liam doarme. O sa ii spun ca ai sunat.
Am inchis telefonul, apoi lacrimi amare si-au facut loc in ochii mei.
O femeie tocmai mi-a spus ca Liam doarme?!
Am adormit plangand, iar mai tarziu telefonul imi suna.Intind mana pana la noptiera si raspund:
-Da?
-Buna...se aude o voce foarte cunoscuta si care pe moment ma face sa zambesc.Am inteles ca m-ai sunat.Scuza dar dormeam am avut o zi lunga.
"Imi imaginez cu cine stie ce fufa ai avut tu treaba." imi spun eu in gand.
-Da te-am sunat sa te rog sa ne intalnim. Trebuie sa iti spun ceva.
-Ok...unde vrei sa ne intalnim?
-Pe podul din parc. Locul in care obisnuiam noi sa ne intalnim mereu.
-Bine... ne vedem acolo.
-In 30 de minute e bine?
-Sigur....spune el sec si inchide telefonul.
M-am ridicat din pat si am pornit grabita spre garaj.
Am ajuns foarte trepede avand in vedere viteza cu care am condus.
M-am asezat pe o banca si l-am asteptat pe Liam.
Stateam si ma uitam la cerul instelat. Era o imagine asa de romantica, dar trebuia eu sa fiu data la o parte pentru cine stie ce fufa de-a lui Liam.
M-am uitat la ceas si a trecut o ora jumatate de cand il asteptam.
M-am uitat mai atenta si am vazut ca primisem un mesaj de la un numar anonim.
L-am deschis, iar ce am vazut m-a facut sa imi pierd mintiile.
Era o poza cu Liam si Lisa in pat saruntandu-se cu spor.
Am aruncat telefonul peste pod, cazand in apa, apoi m-am urcat la volanul masinii si am apasat acceleratia.
Plangeam, iar asta facea ca vazul meu sa nu fie bun. Vedeam tot in ceata, apoi deodata capul meu a facu contact cu volanul masinii, iar tot ce am simtit dupa a fost cum masina zboara in vid.
Stateam intinsa pe asfalt, auzind doi oameni vorbind.
-Hai, pune-o repede pe targa. Trebuie operata de urgeanta, chiar daca nu mai are nici o sansa la viata.
Asta a fost ultimul lucru pe care l-am auzit.
Am cazut intr-un vid infinit, din care nu o sa mai scap vreodata.
Si va vine sa credeti sau nu, asta mi-a fost sfarsitul. Am avut parte de drame, dar si de putine fapte bune ce au adus un zambet pe fata mea, iar voi ati fost martorii a ceea ce mi s-a intamplat. Toate nebuniile facute de mine, toate clipele traite cu Liam, le-am impartasit cu voi. Iar acesta este tragicul meu sfarsit. Cine stie, poate ne vom mai intalni cumva. O avea raiul si o portita de scapare nu? Ei bine, pana aflu, aveti grija de cine va indragostiti!
---SFARSIT---
