Prolog : Umbra mea nesuferită

1.3K 76 3
                                    

"Viaţa nu este la fel de generoasă cu fiecare dintre noi deoarece, unora le dăruieşte o paleta bogată de culori, în timp ce altora le limiteaza gama la nuanţe de gri.

Dar daca te numeri printre cei nefavorizaţi, nu ai încotro, trebuie să pictezi cu nonculorile pe care le ai la dispoziţie.

Eu sunt o adolescenta, după cum ar spune unii, la frumoasa varstă de 17 ani, doar ca nu sunt înzestrată cu frumuseţile specifice vărstei. Pe lângă faptul ca sunt micuţă de statură, mai am şi o înfaţişare comună încât, cu siguranţă m-aş putea confunda cu decorul.

Şi cu toate acestea, imi doresc sa fiu cu adevărat fericită şi voi face tot ce-mi sta în putinţă ca viaţa mea să fie una frumoasă, chiar dacă cei din jur se vor strădui să mi se opună.

Am în clasă un coleg atât de înalt încât, în preajma lui mă simt ca personajul biblic David alături de uriașul Goliat. Nu mă deranjează atât de mult înălţimea lui, însă din clasa a IX-a s-a străduit prin replicile acide să-mi facă viaţa de liceană imposibilă . Atât de des m-a agasat cu vorbele-i tăioase încât, am devenit imună şi pentru a nu-i permite să-mi strice ziua, am început să fac tot felul de conexiuni haioase.

De exemplu: din neatenţie, l-am călcat pe vârful adidasului şi pentru că ţine foarte mult la obiectele lui de firma, m-a apostrofat plin de ură:

-Nu vezi pe unde calci, idioato? Dar "suavul apelativ" m-a dus cu gândul la priţul Mâşkin din romanul Idiotul scris de Dostoevsky. Ce mult mi-aş dori să am frumuseţea sufletească a  acestui personaj!

Şi zâmbind fantasmei prinţului, dintr-o dată m-am simţit mult mai bine.

Mâsurându-l apoi cu privirea pe interlocutorul meu cel binecrescut, m-a pufnit răsul la ideea ca dacă cineva ne-ar surprinde în aceeaşi fotografie unul lângă celălalt, cu siguranţă, ori din infaţişarea mea ar rămâne doar o parte din creştet ,ori el ar fi fotografiat fără cap. Amuzamentul meu l-a scos şi mai tare din sărite, dar negasind vreo jignire adecvata, a scrâşnit doar din dinţi.

Încă din clasa a IX-a i-am simţit ura cu toate că habar nu am care ar fi motivul pentru care eu îi sunt cea mai nesuferită persoană din universul lui. Aş prefera mai degrabă să mă ignore şi cu siguranţă m-aş simţi cea mai fericită făptură de pe Terra. El pentru mine e ca o umbră nesuferită.

Iubire virtualăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum