Iubire virtuală

Capitol 18 Trandafirul fantasmei îndragostite

Oare de ce, Alex , întârzie să îi dea un răspuns? Sau măcar un comentariu la versurile pe care i le-a dedicat, dar se pare că misteriosul înger cu aripa frântă doreşte să o chinuie prin această aşteptare. Dădu clic şi citi din nou poezia " Mi-e dor de tine!" .Poate că se înşelase şi poate că acele versuri fusesră scrise pe vremea când era îndrăgostit de fata ce-i fusese suflet pereche şi pentru scurt timp i-a fost chiar soţie.

Privind mai cu atentie imaginea ce însoţea poezia observă că e un trandafir presat pe o pagină de dicţionar, iar floarea indica trei cuvinte: iubire, iubit şi iubită. Ce romantic, gândi în sinea ei fata! O frumoasa metaforă fotografică prin care poţi cuiva să ii sugerezi iubirea. Privi către fereastră şi atunci observă că bolta nopţii este bogata în mii de stele. Inspirata de imaginea trandafirului presat pe pagina de dicţionar, de noaptea înstelată precum şi de sentimentele ce cu încăpăţânare pareau să pună stăpânire pe inima ei, Delia compuse poezia Trandafirul fantasmei îndrăgostite:

Lumina difuză a stelelor din noapte

Se revărsa aevea pe-o pagină de carte.

Un trandafir presat stătea parcă-n visare

Şi transmitea iubirea cea nepieritoare.

Privirea visătoare de fată-ndrăgostită

Alunecă pe firul cuvintelor din vers,

Unde-ntâlni perechea de iubit-iubită,

Pereche ce valsa prin tandrul univers.

Voia să-i redea viaţa micuţului boboc,

Aşa că îl luă în palma-i delicată

Şi-l sărută cu dorul din inimă de fată,

Dăruind iubire şi lumină la un loc.

Sărutul vieţii dădu iarăşi culoare

Petalelor cuprinse de-amorţire.

Zefirul lor se-mprăştie în zare

Purtând cu el sărutul din iubire.

Şi dus fiind pe-al dragostei meleag,

El poposi la o fantasmă în prag.

Fantasma fără chip şi fără nume,

Purtat de dor călătorind prin lume,

Lăsase doar o carte-n urmă

Şi-un trandafir aflat în amorţire,

Să vadă cine suferinţa-i curmă

Dându-i sărutul din iubire.

Realiză că este îndrăgotită de o fantasmă şi că acest lucru s-ar putea să îi lase un gust dulce- amar. Poate că posesorul poeziei " Mi-e dor de tine"e chiar o fiinţă atât de rece incapabil să mai iubească încă o dată. Până la urmă ce erau ei doi? Nimic mai mult sau mai puţin decât două personaje ce valsează prin intermediul cuvintelor în infinitul virtual. Totul nu era decât o mare iluzie ce ajunsese să-i ţină captiv sufletul în aceasta lume, însă ea era îndrăgostită cu adevărat de această fantasmă.