Iubire virtuală

Capitol 21 Nu m-a lăsat mama la-ntâlnire!

- Delia, trezeşte-te! Altfel, întârzii la şcoală! Vocea mamei sună strident în urechile fetei. Ce se întâmplase? A!!!!!!!!!!!!! uitase să pună alarma să sune.

Mama îi pregăti în graba mare un mic dejun pe care adolescenta îl înfulecă în reprize în timp ce se şi îmbrăcă. Cu gura plină se adresă mamei :

- Spune-mi repede o glumă?

- Poftim? Mama avu senzaţia că nu a înţeles bine cuvintele fetei. După ce Delia luă o înghiţitură de ceai, repetă: O glumă.....am nevoie pentru ora de română.

- Mai nou , voi la română faceţi glume?

- Nu am timp de detalii. Spune-mi, te rog, o glumă bună din tezaurul tău spiritual! Mama tăcu puţin apoi îşi începu anecdota:

" Doi bătrâni, soţ şi soţie, îşi depănau amintirile răsfoind un album de fotografii îngălbenite de vreme.La un moment dat bătrâna afectată începu să ofteze:

- Of,of,of,of, măi moşnege!

- Ce ai babo, de oftezi în halul ăsta !

- Îţi mai aminteşti ce frumos era în tinereţe, când mă aşteptai la banca noastră din parc! Spuse bătrână cu o voce visătoare.Ce mult mi-aş dori să mai retrăiesc acele clipe!

- Chiar vrei! Întrebă parcă neîncrezător moşul.

- Îhî!

- Atunci, mă duc în parc să te aştept!

Bătrânul se bărberi şi se îmbrăcă cu hainele lui cele mai bune şi merse lângă bătrânul castan, ce pe vremea tinereţii lor era doar un copăcel

şi se puse pe aştepatat. Aşteptă..............şi aşteptă...................şi aşteptă!

Furios se întoarse acasă şi trântind uşa de perete urlă cât îl ţinu gura:

- Dar bine, măi babo, aşa ne-a fost vorba?

- Păi ,nu m-a lăsat mama la întâlnire !Răspunse bătrânica c-o voce inocentă."

Delia începu să râdă în hohote. E bună! O voi folosi. Apoi plecă mai mult alergând. Pierdu chiar şi autobuzul, ceea ce a făcut-o să întârzie tocmai la ora de limba română.

- Delia, eşti norocoasă! Nu am apucat să te pun absentă. Dar pentru că ai întârziat te invit să ne spui gluma pe care ai pregatit-o pentru piesă. Vocea doamnei profesoare era una caldă, chiar liniştitoare ceea ce o făcu pe fată să intre în rolul băbuţei foarte uşor şi să-i facă pe colegi să râdă în hohote-

Chiar şi Cristian a râs şi când s-au potolit colegii din hohote, el a adăugat: Eşti o băbuţă adorabilă!

Delia se întrebă în sinea ei: e un compliment sau o jignire?

- Cristian, cred că ai fi un partener perfect pentru băbuţa noastră! Glasul doamnei profesoare avu darul de a-l face pe bietul băiat să-i dispară instantaneu veslia. Cu o faţă parcă îngrozită se adresă acesteia:

- Doamna profesoară, sunt un antitalent ca actor. Vă rog , nu vreau să mă fac de râs în faţa întregului liceu.

- Rămâne stabilit! Vei face echipă cu Delia! S-ar putea să-ţi descoperi noi talente! Doamna profesoară părea destul de hotărâtă să nu cedeze, aşa că tânărul acceptă în cele din urmă.

Apoi urmară prezentarea altor glume din care visătoarea profesoară a ales doar patru.

În pauză adolescenta îşi luă inima-n dinţi şi mergând la Cristian îl învită să rămână după ore pentru a contura secvenţa comică ce trebuiau să o interpreteze.