Iubire virtuală

Capitol 29: Prima întâlnire

Se trezi abia la amiază, când mama o anunţă că trebuie să se pregătească pentru masă. În acea clipă Delia realiză că nu a stabilit cu Cristian la ce oră să vină pentru a primi răspunsul şi că nici macăr numărul lui de telefon nu il are pentru a-l suna. O stare de agitaţie puse stăpânire pe ea, iar acest lucru îl observară şi părinţii.

- Draga mea, ce-i cu tine de te tot învârţi prin casă ca un titirez? întrebă tatăl oarecum iritat de starea fiicei.

- Trebuie sa vină un coleg pe la mine, răspunse cam nesigură adolescenta.

- Azi, în zi de Paşti? Nu aveţi şi alte zile pentru teme? Mama dădea semne de enervare.

- De fapt.............am.........o........întâlnire!

- O...ce? Vocile părinţilor sunară in unison.

- Azi vine pe la noi Cristian ca să afle răspunsul dacă accept să-i devin prietenă, iar dacă acept mă invită la o plimbare pe sub Tâmpa.

- Şi accepţi? Întrebă curios tatăl.

- De ce nu ar accepta? Doar are 17 ani, are dreptul să se întâlnească cu un băiat, îi lua apărarea mama.

- Dar tocmai cu Cristian, colegul de care s-a tot plâns mereu că o necăjeşte?

- Tată, nu-ţi face griji! Îi acord doar o şansă. Dacă nu-mi va plăcea comportamentul lui, se încheie totul, zise fata foarte hotărâtă.

- Trebuie să-i dam fiicei noastre votul de încredere. E nevoie de aşa ceva în procesul de maturizare, încheie mama de parcă ar fi fost un avocat al apărării.

- Bine, fie cum vreţi voi! Dar haideţi să ne aşezam la masă că eu sunt lihnit de foame! Atmosfera a devenit una foarte animata, însoţita bineînţeles de multă veselie.

Pe la ora 15.00, la interfon sună Cristian. Avea emoţii de parcă ar fi dat un examen decisiv al vieţii sale. Era stresat şi de faptul că până atunci nu mai curtase nici o fată, deci nu prea ştia cum ar putea să decurgă lucrurile. De când intrase la liceu prin firea lui tăioasă reuşise să ţină orice fată la distanţă. Însă pe Delia nu voia să o piardă. Mereu îi revenea în gând vocea ei suavă recitând poezia Mirajul răsăritului de soare în faţa clasei. În acea zi descoperi acea frumuseţe feminină ce izvorăşte din adâncul sufletului unei fiinţe pure şi care poate atinge sufletul unui bărbat.

În cele din urmă vocea fetei răsună melodios la interfon şi uşa scării fu deschisă. Până la etajul al III-lea, tânărului i se păru drum foarte lung, cu toată firea lui sportivă.

Părinţii îl invitară politicoşi să ia loc la masă, dar el se scuză spunând că tocmai se ridicase de la masa festivă a părinţilor săi şi că nu mai poate mânca nimic, dar adevărul era că dorea cu nerăbdare să afle răspunsul Deliei. Fata simţi încurcătura în care se afla tânărul aşa ca îl luă hotărât de mână şi îl trase în bucătărie spunând apăsat, dar în şoaptă:

- Răspunsul meu este da, însă cu o conditie, fără jigniri. In momentul în care te-ai purtat necuviincios, te-am concediat din calitatea de prieten.

Apoi fără să mai aştepte vreo replică din partea lui, ea îşi anunţă părinţii că pleacă la plimbare. Cristian o privi oarecum şocat deoarece nu bănuise că în fata aceea tăcută de la şcoală putea să fie o persoană atât de stăpână pe sine şi atât de hotărâtă.