Iubire virtuală

Capitol 6 Invizibilul partener de dans

Intorcandu-se la pagina interlocutorului misterios, reluă greoaia lectura de parca ar fi cautat niste indicii despre sufletul celui ce se ascundea sub pseudonimul ingerului cazut. Incerca să patrunda sensul cuvintelor ce conturau universul lipsit de lumină a celui ce scrisese textul. Îi veni ideea de a-i scrie un mesaj autorului şi de a-i sugera să aduca macar o umilă raza de lumina in paginile ce vor urma sa fie redactate, ca în viata personajului să se iveasca ceva anume pentru a da putina culoare naturii bacoviene in a cărui decor părea captiv. Trimise mesajul privat şi aşteptă cu infrigurare răspunsul. Deşi încerca să se concentreze asupra noii poezii ce se străduia să ia naştere pe ciornele de hârtie din faţa calculatorului, privirea îi revenea instinctiv asupra colţului in care trebuia să apară bulinuţa roşie ce-i dădea de veste că a sosit mesajul mult aşteptat. Timpul deveni obositor de greoi din cauza chinuitoarei încordări. Se temea că nu va primi nici un răspuns şi incercă să se pregătească psihologic pentru o eventuală dezamăgire.

Uşa camerei se deschise, iar in cameră intră mama ducând în mână o farfurie pe care era un sandwichi.

- Scumpa mea, văd că nu ai mancat nimic. Mă îngrijorezi! De cateva zile am observat o schimbare in starea ta de spirit. Pari foarte absenta, ai devenit tare palidă şi cel mai tare mă îngrijorează lipsa ta de poftă de mâncare. Am observat că nu te-i atins nici măcar de prăjitura ta favorită, tiramisu, pe care niciodată nu ai refuzat-o. Tatăl tău crede ca eşti îndrăgostită, cu toate că nu te-am auzit vreodată să vorbeşti cu simpatie de vreun coleg de la tine din liceu.

- Mama, fii liniştită! Nu e vorba de nici un coleg! Şi aşa mai mult ca pentru sine continuă în gândul ei, nici eu nu ştiu de cine e vorba.

- Te rog, pentru liniştea mea, să mănânci! Apoi după ce oftă neputincioasă, mama se retrase pentru a-şi continua treburile casnice.

Când intoarse privirea către ecranul calculatorului, ochii ei căpătară strălucire instantanee deoarece, îşi făcuse apariţia mult aşteptata bulinuţă roşie. Inima bătea în ritm alert  bănuind că năstruşnica bulinuţă e semnul mesajului de la utilizatorul Lucifer.

Nu se înşela. Mesajul era de la cel ce părea a-i fi dat lumea peste cap.

"Imi place să creez personaje reprezentând artisti care sunt fericiti în lumea lor rece ,dominată de singurătate"

"Dar nu se poate ca un artist sa nu iubească lumina şi implicit paleta de culori."

"Ba se poate! Eu sunt o persoana foarte rece şi in acelaşi timp sunt un artist."

"Şi totuşi ai apreciat poeziile mele care sunt dominate de speranţă şi culoare."

" Chiar dacă am un suflet foarte rece, incapabil de sentimente de durată, totuşi ştiu să apreciez nişte versuri de calitate."

"În viaţa ta nu a apărut nimeni care să dea puţină culoare universului tău bacovian?"

"Ba au fost prea multe persoane care au incercat acest lucru!"

"Atunci, nu te înţeleg!"

"Pentru că nu-mi cunoşti povestea ce mi-a marcat  existenţa."

"Şi bănuesc că nu mi-o vei destăinui."

"Poate ti-o voi povesti într-o zi."

"În acea zi voi lua gestul tău ca pe un vot de încredere. Ştii, mă simt ca un copil care stă de vorbă cu un personaj imaginar."

"Atât de imaginar îţi par?"

" Păi nu ştiu cine eşti, nu ştiu nici numele tău, nici măcar nu ştiu cum arăţi. Mie imi place să desenez chipuri de oameni, iar ochii sunt detaliul ce mă fascinează. Iţi cer prea mult dacă te rog să te descrii?"

"Am doi ochi, un nas, o gură şi două urechi. Urechile nu sunt evidente deoarece sunt lipite de cap."

"Seamana cu un desen schematic executat de un copil de vârstă preşcolară. Ce culoare au ochii tăi?"

"Dar ai tăi?"

"Eu am întrebat prima."

"Port ochelari permanenţi."

"Nu mă interesează ochelarii, ci culoarea ochilor."

"Căprui închis spre negru"

"Ochii mei au culoarea mării la răsăritul soarelui."

"Interesantă culoare de ochi."

"Probabil devin prea indiscretă dacă îţi cer să îmi dezvălui numele. Pentru mine numele imi spune ceva despre personalitatea celui care îl poartă. "

"Numele meu este Alexandru. Al tău care este?"

"Al meu este Delia."

"Suav nume  ce se potriveşte cu tabloul versificat din prima ta poezie, Mirajul răsăritului de soare."

"Al tău sună ca numele unui om cu caracter puternic."

"Şi rece, fără sentimente"

Pe măsură ce se derulau mesajele ,Delia avea senzatia că mâinile i-au devenit insuportabil de fierbinţi de parcă temperatura corpului depaşise limitele normalului. Nu, nu avea febră, ci tensiunea ei din cauza emotiilor o luase razna şi acest lucru i-l confirmau şi bătăile accelerate ale inimii. Avea senzaţia că mult nu mai poate suporta această dinamică internă, aşa că se hotărî să încheie conversaţia virtuală cu îngerul căzut care primise un nume de om, Alexandru.

"Sunt nevoită  să ma retrag. Mi-a făcut placere să conversăm. Poate mai vorbim şi altă dată."

"Îţi urez o zi minunată, Delia!"

"Şi tu să ai parte de o zi frumoasă, Alexandru!"

Fata respiră uşurată. In sfârşit îşi putea reveni. Privind către farfuria pe care trona apetisant sendwiciul, dintr-o dată îi reveni pofta de mâncare. In timp ce savura prînzul sau cina, nici ea nu ştia ce reprezintă frugala gustare, începu să facă prin cameră mişcări de dans de parcă dansa cu un partener invizibil. Totuşi acest partener si-l imagina gratios in mişcari, ca un trubadur medieval , iar numele lui era Alexandru.