Te iubesc, profu...

|CAPITOLULUI 15|

Ajunsesem la cafenea, și o urmarisem pe Fran care se îndreptase săgeata spre tejghea, drept în fața tipului care în acel moment se afla cu spatele la ea, căutând ceva prin sertare. Când se întorsese tipul îi oferi un zâmbet fetei nerăbdătoare, era prima dată când o văzusem pe Francesca atât de vrăjită de cineva. La rândul meu mă așezasem pe scaunul de lângă ea.

F: Hei Damian, am adus pe cineva cu mine de data aceasta, îi spuse având un zâmbet atât de inocent.

Ne salutasem amândoi dând mână. Ca să nu stăm degeaba cerusem amândoi câte o cafea și o brioșă.

Imi făcea plăcere să știu că Fran pusese ochii pe un tip de treaba, ceea ce e contrar caracterului ei.

[•••]
Era ora șase când ajunsesem acasa. Îl găsisem pe Nicolas pe canapea, uitandu-se la televizor, când mă auzise, stinse televizorul, apropriindu-se, îmbrățișandu-mă si dandu-mi un sărut apasat pe obraz.

N: Hey, unde ai fost pâna acum? Mă intreabă tragându-ma spre canapea.

Eu: Am fost cu Francesca până la o cafenea ca să-mi arate tipul pe care își pusese pata.

N: Lucrează la cafenea?

Eu: Da, lângă școală.

N: Cred că l-am mai văzut de vreo câteva ori când mă duceam să-mi iau câte o cafea. E de treaba tipul.

Ne-am îndreptat spre bucătărie, unde am făcut două căni cu ceai de tei, e preferatul meu, are un gust pur și unic. Luasem o gură din cana mea atunci când Nicolas sparse liniștea.

N: Maine am de gând sa incep a corecta evaluările. Sper că știi ce se va întâmpla dacă a ta nu-mi va plăcea.

Ma oprisem cu cana la gura si înghițisem în sec. Știu că la istorie sunt fără speranță, dar chiar sper ca de aceasta data să fie diferit.

Ridicasem încet privirea spre el, așa încât în acest moment se uita amuzat la mine.
Am râs forțat si-mi continuasem a bea ceaiul cald.