Te iubesc, profu...

|Capitolul 9|

Ryan pov.
După plecarea lui Nicolas, m-am uitat la filme si am vorbit cu Francesca, aceasta spunându-mi că va fi singura acasa pentru tot weekendul, părinții ei plecând in nu stiu ce călătorie, și se gândea să dea o petrecere.

[•••]
Ieșeam din bucătărie, destinația fiindu-mi canapeaua, cand am auzit ușa de la intrare, asa ca m-am îndreptat spre ea. Era ciudat faptul că Nicolas nu a țipat in toata casa ca a ajuns așa cum face deobicei, dar nu-i de mirare văzând că era mai ocupat sa o sărute pe acea tipă, care cred că e iubita lui. Văzându-i sarutandu-se cu atata patos mi s-a facut rău. Am vrut sa trec pe lângă ei fără să mă observe, dar acea fufă se pare ca nu avea aceleași planuri.

E: Iubitule, cine e acel...băiat?

N: E Ryan.

E: Si de ce e in casa ta?

N: Locuiește cu mine.

E: D-dar, în acest m-mod nu vom putea sta singuri. Spune-i sa plece. Spune tarfa aia plângându-se.

Nicolas se apropie de mine.

N: Ryan, spune pe o voce joasă, ne-ai putea lăsa singuri pentru o noapte?

Doar gândul a ceea ce puteau face, mi-a facut stomacul sa se strângă. Neavând forța de a vorbi, am afirmat dând din cap. Am iesit din casa luându-mi telefonul si geaca. Se pare ca azi voi sta la Fran.

Nicolas pov.
L-am văzut pe Ryan ieșind pe ușa. Ma simteam vinovat că l-am dat afară. Emilia s-a apropiat și și-a așezat mâinile dupa gâtul meu, continuând de unde rămăsesem.

Am ridicat-o în brațe, aceasta incolacindu-și picioarele in jurul taliei mele, nerupand sărutul. Am mers in camera, în aceeași poziție, și am aruncat-o pe pat, începând sa o dezbrac și ea pe mine. Am patruns-o brusc aceasta gemand tare:

E: Ah...Carl..ah

M-am oprit cand am auzit, ca a gemut numele unui băiat. Emilia se uita la mine cu o fata intrebatoare, neînțelegînd de ce m-am oprit. Am iesit din ea, și am început să mă îmbrac.

E: Iubitule, ce s-a întâmplat?

Nu-i raspundeam, eram prea nervos.

E: Iubitule?

Auzind acel apelativ, mi se făcuse scârbă.

Eu: Nu-mi mai spune așa. Acum, îmbrăcate. Spun răstit, nervozitate citindu-se în glas.

E: Am făcut ceva gresit? Intreaba pe un ton rugător.

Eu: Emilia, pleaca. Noi doi am terminat-o.

E: Dar, de ce?

Eu: Ca mai înșelat, cu acest, așa zis, Carl. Uite, de ce.

E: N-n-nu-i a-adevarat. Rostește pe un ton jos, putând observa frica din acesta.

Eu: Ba da. Spun nervos din cale afară. Acum, ma și minti, hm?

Emilia își îndrepta privirea spre podea.

E: D-de unde ai știut că te-am înșelat? Intreaba pe un ton resemnat.

Eu: I-ai gemut numele, ce dracu'? Nici nu ti-ai dat seama. Tip la ea. După un oftat exasperat, continui. De cat timp o faci?

Incercam să-mi stăpânesc nervii, eram in stare sa distrug orice.

E: D-d-de t-t-trei l-l-luni. Spune cu lacrimi în ochi.

Am mijit ochii, de simțeam că-mi ieșeau din orbite. Nenorocita asta m-a înșelat de trei luni.

Ne mai putând să mă abțin, am apucat vaza de pe masa și am izbit-o de perete, aceasta spargandu-se in mii de bucățele. Emilia a scos un mic scancet.

M-am intors spre tarfa, care inca statea in patul meu, am apucat-o de mana, tarand-o până la ușa, unde i-am luat pantofii, arucandu-i afara împreună cu stăpână acestora. Înainte să-i trântesc ușa în nas i-am spus:

Eu: Sa nu te mai văd în viață mea, sa înțeles? Si cu asta am inchis usa, lasand-o pe nesimțita aia dupa ea.

Am urcat la mine in camera unde am vazut hainele ei pe podea. Le-am luat și le-am aruncat pe geam.

Imi pare rău pentru descrierea acelei scene, dar nu am vrut să fac ceva special între cei doi.