Te iubesc, profu...

|CAPITOLUL 12|

Ryan pov.

Luni dimineata:

M-am trezit inaintea Francescăi, facandu-mi rutina. M-am directionat spre bucatarie pentru a gati ceva. Parinții ei ajung seara, deci cand ne vom intoarce de la scoala va trebui să curățăm cate ceva prin casă. Am pregatit micul dejun, acesta fiind compus dintr-o omleta cu șunca plus două pahare de suc. Am trezit-o pe Fran ca sa mancam si sa se pregătească .

F: Deci, tot nu mi-ai spus ce ti-a facut Profu' de istorie de vrei să-l eviți.

Eu: Nimic important. Spun, așezându-mă la masă și începând să mănânc.
Fran ma privea neîncrezător, dar a început și ea să mănânce.
Când aproape am terminat tot ce aveam in farfurie, mi-a spus pe o voce joasă:

F: O să-mi spui când vei fi pregătit.

Mă simțeam prost, dar mi-e frică de cum va reacționa.

M-am ridicat de la masă, am îmbrățișato, multumindu-i, și i-am spus să se pregătească până eu voi spăla vesela.

La șapte jumate ne-am pornit spre școală.

Nicolas pov.

Trezirea. Micul dejun. Imbracarea și spre școală. M-am decis ca azi voi vorbi cu Ryan, trebuie.

Ajuns la școală, ma îndrept spre sala profesorilor, pe care am găsit-o pustie, ciudat. Mi-am luat niște fișe și am ieșit. Am văzut-o pe Maia, femeia de serviciu și am întrebat-o de ce nu era nimeni în sală.

M: Aparatul de cafea nu functioneaza.

Eu: Atât?

M: Da, spune râzând.

Ii mulțumesc și ma îndrept spre biroul meu.
A patra ora o am in clasa Lui.

Ryan pov.
M-am despărțit de Fran, promițându-i că ne vom vedea la pauză.

Primele ore sunt usoare, dar tot simt un gol în stomac la gândul că o să-l văd pe Nicolas.
Mi s-a pus un nod în gât, iar ochii au început să mă ardă, obrajii mi s-au trezit. Am început să plâng, un plâns silentios. Am fugit repede în baie, unde am stat vreo zece minute până m-am calmat.

[•••]
Primele două ore s-au terminat, și am așteptat-o pe Fran pentru a mânca. Când am văzut-o m-am îndreptat spre ea.

Eu: Hey.

F: Ciau, mergem in curte?

Am afirmat dând din cap.

Ne-am așezat pe o băncuță. Am vorbit vreo cincișpe minute. Am auzit clopoțelul așa că m-am îndreptat spre clasă.

Aveam mate.
Când s-a terminat lecția am ieșit puțin afară pentru a lua o gură de aer. Brusc am simțit o mână pe umărul meu.

Eu: Hey, Fran. Spun întorcându-mă spre ea.

X: Hey.

Primul impuls pe care l-am avut a fost să fug, ceea ce am și făcut, dar n-a funcționat pentru că m-a prins din urmă.

X: Vreau să vorbim.

Eu: Scuze, dar trebuie să plec. Am oră.

X: Ai oră cu mine, ai uitat?

M-am uitat la ceasul de la mână și avea dreptate, cum am putut să uit, toata ziua m-am gândit la asta.

Eu: T-T-t-trebuie să mă văd cu Francesca. Am spus întorcându-i spatele și înaintînd.

N: Te rog.

M-am intors spre el, se uita în ochii mei cu o privire pierdută. Am vrut să plec, dar mă simțeam ca și cum aș fi pierdut ceva important. Am dat naibii tot ce e legat de mine și m-am apropiat de el, luându-i mână în a mea.

Eu: Te ascult.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Hei, am postat și capitolul 12, sper ca ți-a placut.