În aceste doua zile tot ce am facut a fost sa merg la scoala, sa plec de la scoala si sa impachetez. Totuși, am intalnit-o pe Francesca.
Flashback: Abia ieșisem de la prima oră, și ma îndreptam spre dulap ca să-mi iau cărțile necesare pentru următoarea. Am deschis dulapul, fără să dau vreo importantă celor din jur, așa că atunci cand am simtit o mână care ma apucat de umăr, am tresărit. M-am intors văzând-o pe Moly, care stătea agățată la propriu de un tip. Era mai mare decât mine, eu având 1.68cm, iar el vreo 1.85cm. La început nu înțelegeam ce vroia, dar acel tip a decis să-mi clarifice situația.
X: Tu esti cel care a trimis-o pe iubi a mea la detenție?
M: Da, baby. El e.
Tremura pielea pe mine, iar creierul imi tot zicea sa fug, dar nu aveam unde. Eram încolțit. Eu stând între tip si perete.
X: Hei, pișpirică, cu tine vorbesc. Raspunde, tampitu' naibii.
Eu nu spuneam nimic. Eram înghețat de frica. M: David, din cauza lui nu am fost doar la detenție, dar m-a și lovit.
Deci David il chema. Stai,stai,stai! A spus cumva ca am lovit-o.
Pe fața lui puteam vedea nervozitatea. Ochii lui s-au întunecat, iar pumnul s-a închis. Pregătindu-ma sa o încasez, închid ochii, și....nimic. Pumnul său n-a facut impact cu fața mea. Deschis ochii încet, încă speriat. În fața mea era o fata, cu părul blond și ochii mov. Aceasta prin dans pumnul lui David și intorcandu-i mana la spate, aproape rupandui-o.
Tipa: Of, David, David, nu ti-ai învățat încă lecția? Vrei sa ti-o repet? Spune aceasta cu o voce copilăroasă, dar înfricoșătoare din cauza zambetului diabolic cel avea pe față.
D: F-Francesca?
F: În carne și oase. Spune mândră. Din cate imi aduc aminte, ți-am spus sa te iei de cineva pe masura ta. Spune ultima parte răstit.
Si cu asta il împinge in perete, întorcându-l cu fața la ea și dându-i niște pumni de toată frumusețea, de i-a dat sângele pe nas.
Apucandu-mă de mana, am plecat de acolo.
F: Cum te cheamă?
Eu: Umm...Ryan. spun încet.
F: Ce ai zis? Vorbește mai tare!
Eu: Am spus că ma numesc Ryan.
F: Așa-i mai bine. Câți ani ai?
Eu: 17.
F: Deci, esti mai mare decât mine. Eu am 16.
Ne-am așezat pe o bancă, în curtea școlii.
F: De ce nu ai ripostat.
Eu: Nu sunt genul ăla de persoana.
F: Înțeleg. Totuși, trebuie să lucrăm la capitolul: Vorbește mai tare, tipule.
Am afirmat, râzând.
Se sunase, așa că ne-am îndreptat spre clasă.
F: Ne mai vedem, prietene.
Eu doar am dat din mână. Si cu asta a disparut din raza mea vizuala.
End of Flashback.
Mă văd in fiecare zi cu Francesca la scoala. Am devenit prieteni buni, intr-un timp atat de scurt.
L-am văzut si pe Nicolas, care ma întreba doar daca am nevoie de ajutor cu impachetatul, nimic mai mult. Dar senzația pe care o simteam atunci cand era lângă mine, mi-a dat de înțeles că simt ceva pentru el.
A fost dificil să accept faptul că simt ceva pentru proful de istorie.
Mâine este miercuri, ziua cand ma voi muta. Sper doar sa nu dau cu bata-n baltă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
