|Capitolul 4|

322 23 0
                                        


R: Nu stiu cum să-ți spun... va trebui să mă mut în California.

Nicolas pov.
Am rămas șocat și confuz in același timp. Doar a ajuns aici de mai putin de o luna. Vazandu-ma confuz, a decis sa-mi explice situatia.

R: Acolo locuieste mama mea. Ai mei sunt divorțati.

Eu: S-a întâmplat ceva intre tine si mama ta?

R: Da, spune el incet. Totul a început un an in urmă, cand mama si tata incepusera a se certa mai in fiecare zi, uneori spargand si lucruri prin casă, fără motiv. Într-o dimineață tata ne anunțase că avea sa ajungă tarziu acasa in seara aceea, din cauza unei reuniuni cu asociații firmei la care lucrează. Eu in acea zi ieșisem cu prietenii, deci nu eram acasă. Mai tarziu telefonul începuse să sune, am raspuns si era tata, după tonul său imi dădusem seama că era nervos. Mi-a spus să vin acasă urgent. Așa am si făcut, ajungând în 15 minute. Ce am văzut acasa m-a șocat, erau mama și tata la masă în bucătarie. Tata isi intoarse capul spre mine, si imi indică sa vin lângă el. În următoarele momente ceea ce am aflat a făcut ca în inimă sa se nască o ură de nedescris. Mama il înșela pe tata de aproape 6 luni. De aceea am decis sa ne mutăm în New York, unde tata primise o oferta de lucru.

Eu: Deci, atunci cand ai zis probleme de familie te refereai la asta, așa-i?

R: Da. Chiar nu vreau sa ma mut!

Eu: Inteleg. Ai încercat să-l convingi pe tatăl tău?

R: Crezi ca n-am încercat? Am incercat orice, dar a primit o nouă ofertă, astfel firma unde lucreaza se va extinde, iar el va fi directorul celei di California.

Eu: Nu ai nicio cunoștință pe aici la care sa te adresezi?

R: Nu, si nici prieteni.

Eu: Atunci ce zici sa stai sub grija mea? Ai putea frecventa liceul fără probleme.

R: Nu știu ce să zic, nu cred ca va fi de acord.

Eu: Întreabă-l apoi sună-mă. Si cu asta m-am ridicat îndreptându-ma spre ușă.

R: Așteptați,  nu am numarul dumneavoastră, spune rușinat.

După ce i-am dat numărul meu am plecat spre casă, sperând ca Ryan sa-mi dea un răspuns pozitiv.

Ryan pov.
Eram in camera mea uitandu-mă la televizor, cand aud usa de la intrare deschizându-se și inchizandu-se, ceea ce înseamnă că a ajuns tata.

Cobor și-l vad pe tata că își dă jos cravata.

Eu: Hei.

T: Oh, hei. Nu te-am văzut.

Eu: Ți-e foame?

T: Mai și intrebi? spune râzând.

Ne îndreptam spre bucătărie si ma apuc sa fac niste paste. Dupa ce am terminat, ne-am asezat la masă.

Eu: Tată?

T: Da?

Eu: Despre chestia cu mutatul.

T: Nu-mi schimb idea, vei veni cu mine.

Eu: Dar daca voi sta la un prieten?

T: Nu, nici nu se discuta.

Eu: Dar de ce? Nu as fi sigur, dacă de asta te preocupi. Te rog?

T: Ok, dar trebuie să-l cunosc, iar după ma voi mai gandi.

Fericit de raspunsul său, termin de mâncat, spăl vesela si ma duc in camera ca să-l sun pe Nicolas.

C.T

Eu: Bună seara, sunt Ryan. Va deranjez?

N: Abia am iesit din duș.

Cand am auzit asta am roșit, imaginandu-mi-l pe acesta abia iesit din duș cu stropi de apa pe corp și cu un prosop în jurul taliei.

Eu: E-eu va voi suna mai tarziu.

N: Ce? Nu. Dacă ai sunat inseamna ca e important. Ai vorbit cu tatal tau de propunerea mea?

Eu: Da. A spus ca trebuie să cunoască persoana la care voi sta. Așa că mâine dacă ați dori sa stați la cină ar fi o ocazie bună.

N: Sigur. Și te-aș ruga sa nu mi te adresezi cu dumneavoastră de acum încolo. Mă face să mă simt bătrân. Spune râzând, făcându-ma sa bufnesc și eu .

Am afirmat si salutandu-ne, am închis apelul.

Eu: Abia aștept ziua de mâine.

Te iubesc, profu...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum