Te iubesc, profu...

|Capitolul 11|

Ryan pov.
Tot weekendu-l l-am petrecut cu Fran, aceasta încerca cu fiecare ocazie să mă inveseleasca, iar eu schițam cate un zâmbet, si încercam să-l fac cat mai adevărat. Totuși, îi sunt îndatorat, daca nu ar fi fost ea cred ca eram demult cu moralul la pământ și cu o lamă in mâna și sincer nu aș vrea să repet greselile din trecut.

În aceste două zile mi-am dat seama că ceea ce simt pentru Nicolas este ceva profund și că nu voi putea uita așa ușor acest sentiment, chiar dacă aș vrea. Pe de-o parte n-aș vrea să-l uit, pentru ca simt ca iubesc cu adevarat . Pe de altă parte aș vrea să uit, sentimentul ăsta  de vinovăție, de singurătate și dezamăgire ma mananca pe interior.

Din pacate, maine am scoala. Am rugat-o pe Francesca sa ma ajute, astfel nu va trebui să dau ochii cu profu', încă nu sunt pregatit psihic.

Nicolas pov.
Două zile. Atât. Două zile au destule pentru a ma distruge.

[Luni dimineață]
M-am trezit, mi-am târât corpul până în baie pentru a-l spăla. Următoarea destinație era bucătăria sau așa trebuia sa fie, dar nu aveam pofta de mâncare. M-am îmbrăcat si m-am pornit spre școală.

Hei. Am început să scriu și la această carte. Imi pare rau pentru pauză, dar trecusem printr-o perioadă mai grea.