Alarma a început să sune. Ma ridic leneș din pat, și-mi fac rutina de dimineata. După ce mă îmbrac, merg in bucătărie să mănânc, acolo il vad pe tata:
Eu: Neața.
T: Neața. Pregatit pentru noul liceu?
Eu: Deloc, dar tu pentru noul job?
T: M-am născut pregatit.
Am inceput sa râdem amandoi. Imi place faptul ca pot glumi cu tatăl meu.
T: Nu-ți face griji pentru mine. Iar acum trebuie să plec.
Își ia servieta si de lângă ușă il aud urandumi succes.
După plecarea acestuia, mi-am băut cafeaua si am iesit din casa. Mi-am pus căștile în urechi și am lăsat ca muzica sa imi invadeze urechile.
După cincisprezece minute de mers, ajung la liceu. Pentru început trebuia să-mi i-au orarul lecțiilor.
[•••]
Ma îndreptam spre secretariat, bucurandu-mă de muzica celor din trupa Skillet, dar cand să dau colțul ma lovesc de cineva, ca urmare, căzând jos. Era un băiat sau mai bine zis un bărbat. Avea in jur de douăzeci de ani, iar barba de vreo două zile îi sculpta fața, oferindu-i un plus de serietate. Cel mai probabil era un profesor.
M-am scuzat rapid, iar el mi-a intins mână ca sa ma ridic.
X: Nu-i nimic.
Eu: Ugh... Eu sunt Ryan. Spun cu voce joasă.
X: Nu te-am mai vazut pe aici. Esti un elev nou?
Eu: Mda, sunt Ryan... spun cu o voce aproape imperceptibilă.
X: Eu sunt Nicolas, și sunt profesorul de istorie.
Eu: Î-Îmi pare bine.
N: Ai nevoie de ajutor ca sa găsești secretariatul?
Am afirmat dând din cap.
Pe drumul spre biroul secretarei am tăcut, răspunzând doar atunci cand întreba ceva.
Am ajuns la biroul secretarei, de unde mi-am luat orarul si codul de la dulap. M-a mirat faptul că profesorul m-a asteptat și m-a condus spre clasă mea.
Eu: Multumesc ca m-ați ajutat.
N: N-ai de Ce.
Se sunase, iar eu am intrat in clasa, proful plecând spre clasa lui.
[•••]
Ultima lecție începuse de cincisprezece minute. Eu stăteam în ultima banca, uitandu-mă la cer, care acum era înnorat anunțând venirea ploii, iar eu nu am umbrela. Shit!
Cand sunase, ploaia deja începuse. Pentru câteva minute am ezitat să ies afara, dar nu aveam de gând să rămân la școală până se va opri ploaia. Așa că, luandu-mi inima în dinți, m-am pornit spre casa.
[•••]
Eram pe la mijlocul drumului, cu hainele ude, cand am auzit un claxon. Mi-am îndreptat privirea spre locul de unde a provenit sunetul. Era o mașină de un negru cenușiu, cu geamuri fumurii împiedicând vederea șoferului. Mi-am continuat drumul, dar dinnou s-a auzit un claxon, ușa șoferului se deschise, pe aceasta ieșind proful. Se îndrepta spre mine.
N: Hei
Eu: Hei
N: Te duc eu acasă, daca mai stai mult in ploaie si cu hainele ude, vei raci.
Eu: Nu-i nevoie. Sunt aproape de casa așa că nu trebuie să va deranjați. Am spus cu o voce atât de joasă încât nu stiam daca m-a auzit.
Așa că mi-am ridicat privirea și se pare ca el ma studia în momentul acela.
N: Nici sa nu te gândești! Esti ud din cap pana in picioare. Urca repede in masina.
Am încuviințat, și am urcat pe locul din dreapta.
[•••]
Eu: La stânga, ultima casa.
N: Ok
Am coborât și i-am mulțumit.
N: Ne mai vedem pe la scoala.
Am afirmat.
Eu: La revedere. Acesta a afirmat, ridicând geamul de la mașină și pornind motorul. Câteva secunde mai târziu vehiculul dispăruse.
[•••]
Prima zi nu a fost atât de înfricoșătoare pe cat ma asteptam.
Nicolas...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
