A doua zi ma trezesc bine dispus, știind că cina de aseară a fost un succes. După expresia lui tata, mi-am dat seama că a luat o decizie, anume cea de a ma lăsa să trăiesc la Nicolas, "prietenul" meu. Totuși, peste trei zile tata va pleca, ceea ce înseamnă că va rămâne peste program si ca o să am de furcă, ca să-mi impachetez lucrurile si sa ma mut.
Sincer sa fiu, nu stiu sigur de ce am ales sa rămân, cel mai probabil ar fi ca nu vreau sa trăiesc în acel oraș, în care se află cele mai urâte amintiri. Pe de altă parte ar putea fi faptul că am început să mă inteleg cu Nicolas, chiar dacă este un profesor. Rolul său ma intimidează.
...
După ce am facut un duș ca sa ma revigorez, m-am îmbrăcat cu ceva lejer, direcția fiindu-mi frigiderul. Mi-era o foame de lup.
...
Pe la ora 16, cand ma uitam la un film, am primit un mesaj. Văzând cine mi-a scris am încremenit simtindu-mi palmele transpirate. Nu inteleg de ce, atunci cand e vorba de el ma agit, nu mi s-a mai intamplat si nu pot să-mi explic asta.
N: Hei, Ryan. Tatăl tău a decis să te lase sa rămâi?
Am uitat să-i spun. Ce prost sunt.
Eu: Da. Pot spune că ai facut o impresie buna.
Am trimis mesajul cu zâmbetul pe buze. Sa vorbesc cu el ma face fericit.
N: Mersi. Si cand te vei muta?
Eu: Păi, tata pleaca in trei zile, deci până miercuri trebuie să impachetez totul.
N: Bine, dar daca ai nevoie de ajutor, cheamă-ma.
Eu: Ok.
După mica conversație, ma duc in camera ca să-mi fac temele. Nu pot să spun că sunt un tocilar, doar incerc sa am o notă de trecere, și dacă e posibil sa fie una bună, atata tot. Singurii mei dușmani sunt matematica si istoria, poate pentru ca profesorul de la cealalta scoala nu prea știa pe ce planeta se află, nimeni nu înțelegea nimic din oră lui. Am incercat, și am incercat, dar am ajuns la concluzia ca era imposibil sa înțelegi ceva de la el așa că am decis sa nu mai incerc sa inteleg si am lasat totul baltă, spunându-mi că ce o fi, o fi.
Cand am terminat temele, era deja tarziu, așa că am lăsat pe maine treaba cu impachetatul. Acum vroiam doar un somn bun, pentru că ma simteam obosit, nu fizic ci psihic. Cred ca e din vina lui Nicolas, prezența lui ma agită, chiar si atunci cand cineva aduce vorba de el.
Sper doar sa nu ma îndrăgostesc.
Si cu gândul asta m-am lăsat pradă somnului.
CITEȘTI
Te iubesc, profu...
RomanceE prima carte pe care o scriu, așa că probabil nu va fi foarte captivantă.
