Privesc turnul Eiffel de pe balconul hotelului în care ne-am cazat şi, deşi ar trebui să fiu fericită că am ocazia să admir un astfel de lucru şi că el e aici, îmi vine doar să plâng. M-a luat pe nepregătite, anunţându-mă că a trimis şoferul. Anticoncepţionalele sunt acasă şi mi-e frică de mor să cumpăr altele. În primul rând pentru că nu ştie că le iau, iar în doilea rând pentru că nu am niciun card sau bani cash la îndemână.
Parisul e oraşul iubirii şi se presupune că şi noi suntem îndrăgostiţi, dar mi-e teamă să mă apropii în acel mod. O să rămân însărcinată. E ultimul lucru pe care mi-l doresc momentan.
Clipesc des când aud uşa de la balcon şi-mi mut privirea la turn. Nu voi plânge. O să rezist cumva, chiar dacă îl voi răni.— Am rezolvat cu cazarea, îmi spune, şi imediat vine şi mâncarea. Nu am uitat de vin.
Ia un loc la masă şi-l simt cum mă studiază. Întorc capul în partea opusă şi mă prefac fascinată de ceea ce e în jur.
Pentru că nu-l pot evita la nesfârşit, ocup şi eu un scaun şi sorb fără grabă cafea din cană.
Observă că ceva nu e în regulă, dar tace.— Cum ţi se pare?
— Foarte frumos, îi răspund, luându-mi telefonul în mâini doar pentru a nu avea când să mă pierd în ochii săi căprui ce ştiu că nu s-au desprins nici măcar o secundă de pe trupul meu.
— E totul ok cu Lucas?
— Da.Verific noutăţile de pe Instagram şi de pe Facebook minuţios ca să treacă timpul cât mai repede. Totuşi, pare că e invers şi că minutele par ore.
— Rămânem trei zile. Aşa avem când să ne plimbăm şi să admirăm locurile.
Aproape că-mi doresc să fi fost doar un simplu prieten acum, unul cu care să nu trebuiască să am contact fizic în acel sens.
— Ok.
— Următoarea destinaţie e Palermo.Tac, iar el iese, motivând că va face un duş. Reuşesc cumva să mă liniştesc. O să găsesc un pretext cât de cât credibil pentru care să nu avem relaţii intime în aceste trei zile. După mă va ajuta Fran cu siguranţă.
Mă sperii foarte tare când aud un vibrat pe masă. Şi-a lăsat telefonul aici? Îl iau şi, prea curioasă, văd mesajul de la Lorin: "se aude de un viitor finuţ?"
Mai că nu-mi pică faţa. Nu se poate! Aşa ceva nu are cum să se întâmple. De asta m-a adus în oraşul iubirii? Vrea un copil?
Îmi tremură genunchii şi mâna în care ţin dispozitivul.
Riviera e un nenorocit!
Îi abandonez telefonul şi mă înjur în gând că mi-a trebuit mie plecat în concediu, dar am o idee strălucită. Dau buzna în dormitor, mă schimb rapid de haine într-o pijama formată dintr-o bluză cu mâneci lungi şi pantaloni de bumbac, apoi trag pătura peste tot corpul, astfel că-mi rămâne neacoperit doar capul. Nu o să-l instig în niciun fel.
Număr până la cincizeci când mă întrerupe.— Parcă ai fi la polul nord, spune amuzat.
Tac şi închid ochii, luând poziţia fătului. Îi aud paşii prin încăpere, apoi uşa de la balcon. Continui până la şaptezeci când reapare.
— Te simţi bine, Alexandra?
— Da.Acum ne analizăm reciproc. Oare încearcă să înţeleagă ce-mi trece prin minte?
— Nu ţi-e cald sub pătură?
— Nu.Nici n-ai idee!
— M-au sunat de la restaurant. Aduc mâncarea în două minute. Vino dincolo.
— Nu mi-e foame, mulţumesc, mint.Sprânceana dreaptă i se arcuieşte. Se încruntă deloc mulţumit de răspunsul dat. De ce ţii morţiş să complici totul?
— Care-i problema, Alexandra?
CITEȘTI
Riviera
Любовные романыAlexandra nu înțelege de ce soțul său se comportă atât de rece, dar în același timp îl și urăște pentru că îi amintește mereu de Damian, bărbatul care i-a distrus unica bucurie din ultimul timp. Riviera nu știe cum să se comporte cu soția lui pentru...