-Hey! Poate nu m-ai vazut! ii zic vizibil nervoasa.
-Oh, tu... Ma bucur sa te cunosc, dar acum, noi avem de recuperat timpul pierdut, singuri.
Tipa asta ma scoate din sarite. Cate foste are baiatul asta?
-Betty, uite, nu mai exista noi.
- Glumesti? Sunt logodnica ta! a tipat Betty, ridicand mainile in aer. Logodnica?
-Bet...
Bet? Bet! O alinta cu Bet?
-Jacob! Doar nu vorbesti serios? Doar nu m-ai uitat, nu?
In ochii ei se vad lacrimile ce mai au putin si se scurg pe obrajii ei rosii. Parca imi este si mila de ea, dar nu pot sa imi scot din cap cuvantul cu 'l'.
-Jack? am intrebat simtind ca o sa imi dea si mie lacrimile. Jacob a venit langa mine si m-a luat in brate. Mi-a soptit in ureche un 'imi pare rau', dar inima mea deja e distrusa. L-am impins, dar el nici macar nu s-a clintit. Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji in timp ce el incerca sa ma calmeze, iar tipa asta chicotea in spatele nostru. L-am indepartat si am fugit de acolo. Trei secunde mai tarziu eram in camera mea. Nu am mai fost aici demult. Cam de cand am devenit un monstru. Acum imi regret decizia, deoarece nu il mai am pe el.
Dupa 2 ore de gandit si lacrimi, intr-un final, m-am decis. Ma mut in Chicago, departe de locul asta, si o sa imi refac viata. O sa conduc IS poate chiar mai bine decat parintii mei. O sa il uit.
CITEȘTI
Apusul mortii
VampireSi-a trait viata exact asa cum a vrut. Nimeni si nimic nu i-a stat in cale, pana s-a intors acasa. Acum o sa invete sa fie un om normal ? Cine il face sa lupte mai departe, fratele, fata pe care o place sau trecutul ?
