Apusul mortii

Capitolul 11

M-am trezit, dar Jacob nu era langa mine. Ciudat este ca nu imi amintesc sa ma fii culcat in sutien. O sa il castrez. E norocos ca m-a facut sa imi pierd mintile dupa el. Plec in cautarea lui. Cand l-am gasit, statea in bucatarie, cu spatele la mine, tot in boxeri ca aseara. M-am strecurat prin spatele lui si l-am luat in brate. Capul meu sta pe spatele lui si pot sa jur ca ii place. Am venit in fata lui si l-am sarutat. Buzele lui aveau in gust sarat. Cand ne-am departit am putut observa pe propriile mele buze, un lichid rosu si sarat care mai mult ca sigur era sange.

-Ce nai...

Ma uitam la el fara sa mai pot sa scot vreun sunet. Irisii lui caprui, acum erau rosii. E imposibil. Fata lui exprima mila, dar si frica. Acum realizez ca ala nu era vin. Era sange. Dar ...

-Ce esti? Am tipat asa tare , dar cu toate astea in ochii mei erau o groaza de lacrimi.

-Te rog. Lasa-ma sa iti explic.

- Ce. Esti?

-Un vampir.

Imi era prea frica, dar nu de el, nu de ce era. Am fugit spre usa , dar in drumul meu am fost brutal lipita de un perete. Ochii lui devenira normali. Se uita cu mila la mine. Mai tineti minte ce am zis mai devreme? Din cauza asta am ramas. Pentru ca ... m-am indragostit.

-Nu o sa iti fac rau.

-Stiu.

-Sti?!

-Te cred.

-De ce ai incredere in mine.

Am inghitit in sec si nu am raspuns. Inca eram lipita de perete. A oftat si a deschis gura sa imi zica ceva, dar vedeam ca ii este greu.

- Eu... te iubesc.

-Credeam ca nu o mai zici.

L-am sarutat puternic si in secunda doi m-am trezit in patul lui, cu el peste mine. Cand mi-a intalnit privirea si zambetul a oftat si s-a pus langa mine, pe pat.

- Cum de ai trecut asa de repede peste asta?

-1. te cred ca nu imi vei face rau si 2 te iubesc.

-Deci suntem ok?

- Da . Atata timp cat nu te mai ascunzi de mine ,nu ma minti si imi spui totul despre tine.

- Ok. Cand vrei sa iti zic totul?

-Acum.

-Pai... cu ce incep?

-Cu inceputul.

-O sa fie o zi lunga...