Apusul mortii

Capitolul 28

Cateva sunete cu ecou din cand in cad si un abis negru. Asta e tot ce am in jur. Parca au trecut zile de cand ma lupt sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Aud o voce atat de cunoscuta. O voce de femeie. Mama. Si apoi simt din nou asfaltul rece. Am deschis ochii brusc. O pereche de ochi albastri sta in raza mea vizuala. M-am ridicat brus si am luat-o in brate.
-Scumpo esti bine? ma intraba cu aceasi voce pe care o auzeam de fiecare data cand eram copil. E ingrijorata. Asa cum era atunci cand ma juleam in parc.
-Da! am soptit nesigura.
-Imi pare atat de rau. Nu trebuia sa te las singura. Apoi i-am vazut si pe ceilalti: tata, Jacob, Will, Tay si un tip necunoscut. Daca pana acum eram fericita ca imi revad parintii, acum sunt nervoasa. Foarte nervoasa.
- Unu la mana, am dreptul sa fiu suparata pe voi. Doi la mana, sunt in ceata legat de prea multe subiecte. Jacob ai 10 minute sa-ti pui la punct povestea. Si trei la mana, eu am plecat sa ma schimb.
  Am fugit inapoi sus si m-am schimbat in prima chestie pe care am gasit-o: o rochita scurta, albastra. Mi-am rezolvat cuibul de ciori din cap si am vrut sa ies din dormitor.
Usa s-a deschis rapid si a intrat Jack. A inchis-o la fel de rapid si mi-a facut semn din cap sa ma asez.
-Tam, eu...
-Tu ce? l-am intrerupt. M-am saturat de toate astea! Mereu am incercat sa te inteleg, sa te ajut. Si totusi, tu inca imi ascunzi atat de multe. Ai mei, Jacob. I-ai ascuns pe ei!
-Tam, asculta-ma. Nu am vrut sa sti. Nu am vrut sa te implic in nimic din toate astea. Nu am vrut sa te pun in pericol. Si cu toate astea, am reusit cea mai mare performanta: ti-am distrus viata. Inainte sa ma cunosti aveai un viitor, o familie, prieteni...
-Si acum te am pe tine! am completat eu.
De cand l-am cunoscut pe Jacob, viata mea a luat o intorsatura ciudata. S-au intanplat tot felul de ciudatenii. Nici macar nu pot sa le explic. Daca cineva m-ar pune sa scriu o carte despre viata mea as putea sa umplu atatea pagini cu o poveste pe care nimeni nu ar intelege-o. Nici macar eu. Poate intr-o zi imi voi da seama cu adevarat cine este Jacob, cine (sau ce) il face sa lupte si cum reuseste sa ma faca sa-l iert de fiecare data.