Puterile Intunericului

>Capitolul 15<

                   CAND AM AJUNS INTR-O BIBLIOTECA si nu una oarecare, asa imi spusase Reynold. Am inceput sa tot studiem vraji. Am gasit foarte putine, dar puternice pot spune. Din cand in cand bratele ni se mai atingeau si cand se atingeau simteam ca fiori imi trec sira spinarii. Prima data crezusem ca, prin antrenamente intelegeam ca eu o sa ma lupt cu Reynold, dar el imi spusase ca nu stiam cum sa imi folosesc puterile, asa ca trebuia prima data sa citesc sa vad fiecare cum se folosesc, mda ciudat. Orele au trecut foarte greu, mai greu decat imi inchipuisem, dar intr-un final au trecut si suflat usurata. Deja incepusem chiar sa si casc. Reynold se oferise sa ma conduca pana la apartament, desi eu ii spusasem ca nu era nevoie, el a insistat. In timp ce mergeam niciunul dintre noi nu a spus nici-o vorba, pana la usa cand Reynold a spart tacerea.

- Hei, uite Valery... Faza de ieri am fost...

L-am oprit pe Reynold ridicand din mana in semn sa se opreasca, stiam ca o sa isi ceara scuze.

- Uite ce e, nu pot avea o relatie cu tine. Am facut o pauza si am inghitit in sec dupa care am continuat : Acuma esti antrenorul meu, cine stie ce o sa zica cei de aici si nu vreu ca lumea sa vorbeasca urat de noi, mai ales de tine. 

Reynold a facut ochii mari de mirare. Inca nu imi dadeam seama de ce se mira atat de tare. Doar nu spusasem nici-o minciuna sau tampenie.

- Deci de aia ai vrut sa fiu eu antrenorul tau... ca sa nu fim impreuna. Inteleg, puteai pur si simplu sa imi spui, nu trebuia sa apelezi la genul acesta. A spus Reynold si sa intors cu spatele la mine ca sa plece.

- Nu, stai ! Am strigat eu. Nu de aceea am vrut sa fi antrenorul meu, am vrut sa fi antrenorul meu pentru ca asa am simtit, adica .... 

Nu am mai putut sa imi continui fraza pentru ca Reynold se intorsase cu fata la mine si ma tras spre el. Atunci buzele noastre s-au intalnit, era un sarut cald si simteam ca si cum toate problemele mele in acea secunda disparusera, uitasem de toata lumea si simteam iarasi acel fior. Era atat de ciudat, niciodata corpul meu nu tanjise dupa cineva in halul acesta. Era o NEBUNIE ! Asa ca m-am desprins din stransoarea lui si am intrat repede in camera. Am oftat dupa care m-am lasat pe spate pe patul meu pufos. Ce facusem? De ce corpul meu tanjea atat de mult? Cum de putusem sa uit in acea clipa de Dragomir? Atatea intrebari... un singur raspuns " nu stiu " . Mi-am schimbat hainele si mi-am luat pijamalele, eram foarte obosita si tot ce doream era sa visez, decat sa ma mai gandesc la toate intrebarile despre sentimentele mele fata de Reynold si Dragomir. Somnul nu venea deloc, asa ca am incercat o metoda. Sa imi imaginez oite care sar si eu sa le numar. Mereu mergea metoda asta si a mers intr-un final, pe la oita cu numarul douazeci si trei.

 Dar dupa cateva minute, imi doream sa nu imi fi dorit sa visez, pentru ca acuma eram intr-un vis de-al lui Dragomir. La naiba ! Ca si in toate visurile mele cu Dragomir, lacul si Luna erau prezente si noaptea lafel. Dragomir a aparut ca din senin si cu o putere supranaturala a venit la mine si m-a trantit pe iarba uda, presupunand ca plouase. El mi-a zambit si toti dintii sai se vedeau, plus coltii. Am tresarit cand am vazut coltii. Ma sarutat pe gat si pe... buze. Buzele acelea, imi fusasera atat de dor de ele. L-am luat de gat si l-am impins si mai mult in mine. Il vroiam. El ma mai sarutat si pe gat si alte parti ale corpului, dar eu il trageam inapoi sa ma sarute pe buze. Dupa cateva minute el sa retras gafaind. Ma ridicat de pe iarba cea uda si m-a pus in poala lui. Frecandu-si nasul de parul meu mi-a spus :

- Mi-a fost asa dor de tine, nu pot rezista fara tine Valery. Oricat as incerca, tu esti unica pentru mine.

Eu nu i-am raspun, doar i-am zambit. Vazand ca eu nu spun nimica, Dragomir a continuat :

- Sti, eu chiar nu am vrut sa iti fac rau. O sa iti zic ceva, dar promitemi ca nu o sa ii spui lui Selene sau altcineva.

Eu am dat afirmativ din cap. Dupa care Dragomir a continuat :