Puterile Intunericului

>Capitolul 3<

         DUPA CE M-AM SPALAT pe dinti si pe fata am picat imediat in pat de oboseala. Iar somnul imediat a venit, zici ca eram soara mea mai mica la cum am adormit de repede. Dar asa cum somnul a venit repede asa a venit si visul meu in care eram afara pe iarba si mai incolo era un lac iar in lac luna se reflecta, eu o priveam fascinata de cat de frumos se vedea pana cand o mana ma apucat de brat si m-am ridicat.

- Dragomir! Te-am asteptat atat de mult timp! si l-am imbratisat.

Atat de mult timp? La naiba, ce indrazneata eram in virsuri, ca asa in realitate...

- Iubito, te vreau atat de mult, cu cat vii mai des cu atat parca te vreau mai mult. 

Mi-am lasat capul pe spate si mi-am dat parul dupa urechi dupa care i-am spus lui Dragomir:

- Iama daca ma vrei !

Dragomir ma aruncat jos pe iarba si a strigat la mine, la naiba era atat de urat si coltii aia ii iesisera de tot, chiar era nervos.

- Nu pot! Luna asta, niciodata nu ma lasa sa gust din tine, mereu te vegheaza! 

Dupa aceea a plecat sau a fugit, nu imi mai aduc aminte pentru ca deja ma trezisem. Transpirasem toata si m-am trezit cu cateva minute asa cum ma trezeam eu ca sa merg la scoala asa ca am avut timt sa imi fac un dus rapid.

Dupa ce am terminat dusul, ma simteam mult mai bine, mi-am aranjat parul, mi l-am uscat si l-am intis, imi place foarte mult sa imi intind parul, oricum desii el e natural intins, dar nu ai ce sa imi faci , dupa ce am terminat sa ma machez si sa ma imbrac am iesit din casa si am sarit in mini cooper-ul meu cel dragalas. In timpt ce conduceam ma gandeam la visul meu si la vorbele lui Dragomir "  Luna asta, niciodata nu ma lasa sa gust din tine, mereu te vegheaza! " ma vegheaza... cum naiba ma vegheaza, hmm poate o fi o chestie de zana care nu lasa vampirii sa se apropie de ele sau cine stie. Trebuie neaparat sa ii spun lui Milla.

Inainte sa intram in clasa si sa facem algebra, mda iak, i-am spus lui Milla despre vis si ea mi-a spus ca se va gandi si vom vorbii dupa aceea. Ora de algebra a trecut greu, fiecare minut zici ca era o ora si, si mai rau a fost ca... 

- Domnisoara Porter te rog vino la tabla si spunene ce ai invatat pentru astazi, deoarece vad ca, esti iarasi in gandurile tare sau cine stie poate visezi cu ochii deschisi. Si toata clasa a ras impreuna cu cel mai tampit profesor al meu, profesorul Lewandowski cica a venit din Polonia. De ce nu a ramas el acolo?

- Dar, stiti ca nu am putut sa invat pentru ca sunt bolnava.

- Dar draguta mea cat iti ia sa te refaci? Sau boala asta nu se mai reface niciodata. Si iarasi toti colegii mei impreuna cu el au ras.

- Aveti grija domn profesor ca aceasta boala se ia, poate deja o aveti. 

Mda era randul meu sa rad impreuna cu colegii mei si asa am si facut , dar doar timp de cateva secunde dupa care domul Lewandowski ma trimis inapoi in banca. Ha! de data asta ii aratasem eu cine e la urma bolnav.

Dupa ce orele s-au terminat Milla parea ingrijorata pentru mine si mi-a spus ca nu stia nimica legat de visul meu. Si chiar atunci mi-a venit in minte, trebuia sa merg la Dragomir, el stia fix ce trebuia sa fie in legatura cu asta. Dar bineinteles ca nu i-am spus lui Milla pentru ca se suparata pe mine si iarasi imi facea morala plus ca nu vroiam sa ma cert cu ea chiar acum. Cand amveam cea mai mare nevoie de ea. Orele s-au derulat mai repede decat ora tampita de algebra a lui Lewandowski , dar totusi greu au trecut.

Dupa ce mi-am facut o scuza ca sa nu merg la Milla acasa la familia ei sa luam impreuna masa am mers spe mini cooper-ul meu. Eram agitata, curioasa, furioasa, indragostita, emotionata, la naiba, cu toate sentimentele astea, nu intelegeam de ce eram asa.

Cand am pornit masina, dupa catema minute am decis sa pornesc radio-ul si chiar mi-a trecut dupa ce am ascultat melodia "Volare" de Gipsy Kings, chiar ma binedispun melodiile spaniole desii melodia asta e si in italiana oricum chiar nu stiu de ce. Drumul a durat mult, pana la Academie, la Dragomir. Dar in final am ajuns la el la Academia, si de abea asteptam sa ajung la el in camera sa ii spun ce aveam pe suflet si speram ca si el sa imi spuna ceva in legatura cu asta, speram din tot sufletul.